1.Succesiunea legala reglementata de dreptul civil. Succesiunea ab interstat, dupa cum se arata in Legea celor XII Table, se deschidea numai in cazul in care ‘deejus’ – defunctul nu a lasat testament – si interstate moritur, ori testamentul lasat a fost atins de o cauza de nulitate, fie herdele refuza sau devenea incapabil sa primeasca mostenirea. Aceasta lege prevedea urmatoarele categorii de mostenitori civili: heredes sui, adnatus proximus si gentiles. Exista principiu in conformitate cu care persoanele stabilite de lege sa vind la mostenire erau indicate intr-o anumita ordine preferintiala dupa cum urmeaza: sui heredes constituiau persoanele din prima categorie ce aveau intietate, apoi urmau agnatus proximus, ce veneau la mostenire, daca lipseau cei din prima, si in sfirsit gentiles erau cei care constituiau persoanele din a treia categorie ce veneau la mostenire persoanele care se aflau in grad cel mai apropiat de revedenie conform regulei proximitatii. Aceasta nu se aplica intre sui heredes.
Heredes sui constitue persoanele care prin moartea lui pater familias devin sui suris, si sunt chemati astfel la mostenirea defuntului cu prioritatea dupa cum s-a vazut. Din aceasta categorie fac parte: fii,fiicele,sotia casatorita cu manus, in calitate de fiica precum si nepotii daca tatal lor a precedat bunicul(9).
Nu sint heredes sui sotia casatorita fara manus si fiul emancipat, deoarece intre ei si parter familias nu existau legaturi civile in momentul mortii acestuia.
Nepotii din fii vin la mostenire prin reprezentarea Agnatus proximus constituie persoanele care sunt chemate la mostenire in lipsa herede sui-lor.
Cu toate ca expresia agnatus proximus este formulata la singular, prin ea se desemneaza fie o persoana fie un grup de persoane aflate in cel mai apropiat grad de rudenie cu defunctul.
In consecinta, un agnat mai indepartat va fi cel mai apropiat agnat cind nu exista o alta ruda mai apropiata de defunct. In aceasta categorie trebuiem, de exemplu, a situa pe fratii si surorile defunctului adica cei nascuti din aceeasi mama si din acelasi tata, sau numai din aceolasi tata. Asadar, aceasta categorie de mostenitori nu este fixa, ci mobila.
Gentiles constituie persoanele care sunt chemate la succesiune in parti egale datorita lipsei primelor doua categorii de mostenitori.
2.Succesiunea legala reglementata de dreptul pretorian
Catre sfirsirul republicii erau cunoscute patru categorii de mostenitori pretorieni, respectiv: bonorum possesio unde liberi, bonorum possesio unde legitimi, bonorum possesio unde cagnate, bonorum possesio unde vir et uxor.
Bonorum possesio unde liberi constituie categoria de mostenitori formata din sui heredes, persoane luate in calitate de descendenti si, deci, rude de singe ale defunctului, care suferind o capitis deminutio au perdut drepturile succesoriale conform dreptului civil.
Succesiunea legala reglementata de dreptul imperial
Imparatii romani , fie direct prin constitutii , fie indirect prin senatusconsulte au mers mai departe pe drumul trasat de pretor largind cercul rudeniei de singe.
Astfel , s-au adoptat prin initiativa acestora doua senatusconsulte importante pentru dreptul succesoral roman de la acea vreme , respectiv senatusconsultul Tertulian si senatusconsultul Orfitian.
Senatusconsultul Tertulian acorda un drept de succesiune mamei fata de copii ei , chiar si nelegitimi , daca erau indeplinite anumite conditii , cum ar fi copii sa fie sui iuris , deci sa aiba bunuri proprii.
In conformitate cusenatusconsultul Orfitian , aparut in vremea imparatului Marc Aurelius , femeia maritata fara manus , straina fata de copii sai dupa dreptul civil , ii poate chema la succesiune in baza cognatiunii . De asemenea , sint chemati la succesiunea mamei chear si copii nelegitimi.
Cele doua senatusconsulte au avut rolul de a aduce modificari esentiale in sistemul succesoral legislativdupa cum urmeaza:
· simplii cognati devin herezi civili chear dupa dreptul civil
· copii nascuti in afara casatoriei devin herezi civili
· mama , herede civil este exclusa de la succesiunea copiilor