Testamentul este un act formal prin care o persoana numita testator instituie in mod necesar unul sau mai multi succesori , cu scopul ca acestia sa asigure executarea vointei sale dupa moarte. La origine numai un herede putea fi instituit succesor . Cind erau mai multi herezi , testatorul avantaja pe unii in detrimentul altora . In sarcina lui heredes intra executarea dispozitiilor din testament. Ulpian denumea testamentul astfel: testamentul este mani-festarea , in conformitate cu legea , a vointei noastre pentru a avea tarie dupa moarte.(11) Originea cuvintului testament – rezulta din latinescu testari – a lua marturie, a desemna. Testamentul indeplinea si alte roluri, cum ar fi numirea unui tutore sau dezrobirea unui sclav, dar in nici un caz testamentul roman nu a avut vreodata ca rol unic ingrijirea cultului privat.
Cu timpul pentru protectia succesorilor pretorieni s-a creat o exceptie contra succesorilor indicate de dreptul civil. Astfel dreptul lui pater familias de a dispune de bunurile sale prin testament, la inceput a suferit restrictia pentru a asigura chiar contra vointei lor o parte din bunurile anumitor persoane.
Cu timpul testamentul a suferit o interesanta evolutie nu numai in ceea ce priveste solemnitatile sale externe , dar si structura continutului