La începutul acestui secol, problema securităţii internaţionale şi a stabilităţii în lume nu şi-a pierdut din actualitate, iar principiile Cartei ONU continuă să servească drept călăuză şi recomandare practică pentru sistemul relaţiilor internaţionale. Totodată, forţele care subminează pacea şi securitatea în lume s-au schimbat în mod esenţial. În lipsa securităţii, viaţa oamenilor nu mai corespunde nici măcar normelor elementare ale unei convieţuiri normale. A devenit clar că pacea şi stabilitatea pot fi obţinute numai în rezultatul cooperării strânse a comunităţii internaţionale, în special prin valorificarea dialogului dintre state şi activizarea rolului pe care cele mai influente organizaţii internaţionale îl deţin în definitivarea stării de securitate a lumii Conceptul de securitate este unul complex, fiind multidimensional.Este motivul pentru care putem intalni o problematica vasta legata de acest fenomen, pornind de la securitatea uroatlantica si ajungand la controlul armamentului conventional sau la securitatea globala. O posibila definitie in acest sens este oferita de lucrarea semnata de catre Visarion Neagoe si Anca Dinicu. Potrivit acestora, “Securitatea desemneaza o stare caracterizata prin lipsa pericolelor si amenintarilor la adresa existentei, dar si in procesul de gestionare a actiunilor care concura la realizarea unei astfel de situatii.” Securitatea internationala poate fi studiata la nivelul a trei paliere. Astfel, putem discuta despre securitate: – regionala; – continentala; – globala. Realităţile lumii contemporane constituie o dovadă convingătoare, pe de o parte, a caracterului multilateral şi universal al securităţii internaţionale, iar pe de altă parte, a raportului indisolubil dintre securitatea fiecărui stat luat în parte şi securitatea întregii comunităţi internaţionale, în ansamblu. Trebuie de subliniat faptul că în ultimul deceniu pericolele vechi au dispărut sau sunt pe cale de dispariţie, iar locul lor îl ocupă altele. În virtutea acestor transformări se impune o nouă conştientizare şi o altă abordare a noţiunii de securitate, însă până la moment nu a fost stabilită doar o definiţie. Cercetările contemporane în domeniul securităţii au propus o extindere a înţelesurilor ataşate, a nivelurilor de analiză, a participanţilor luaţi în considerare şi a teoriilor corespunzătoare. Evidenţierea relaţiei dintre noţiunea de cooperare şi cea de integrare regională ajunge la ideea că procesul cooperării internaţionale este evidenţiat de amplificarea şi diversificarea relaţiilor comerciale şi de realizarea unor obiective comune la nivelul organismelor economice de vocaţie regională. Elementul fundamental care trebuie să orienteze evoluţia cooperării internaţionale îl constituie adoptarea unor mijloace adecvate pentru realizarea corelării între obiectivele strategice stabilite la nivelul nucleelor economice regionale şi subregionale şi priorităţile de dezvoltare stabilite la nivel naţional de către fiecare membru al acestor organisme. Unul din rezultatele posibile ale cooperării este integrarea regională, care presupune o apropiere substanţială a partenerilor însăşi care speră să stabilească o formă nouă de grupare. Cooperarea, dimensiunea minimală care subliniază ataşarea generală a statelor faţă de suveranitatea lor, tinde să apropie şi să unească. exemplu Dimensiunea securităţii europene este reflectată prin intermediul Politicii Externe şi de Securitate Comună. Drept răspuns la noile pericole şi ameninţări, statele lumii, în primul rând statele cu potenţial militar semnificativ, au în vedere noi principii de organizare a securităţii regionale şi globale care să se constituie în noi oportunităţi de pace bazate pe: democraţie, guvernare eficientă, respectarea legilor. Organizaţii şi iniţiative de stabilizare regională central şi sud-est europene PARTENERIATUL DE ADERARE (PA) – unul din punctele-cheie ale strategiei de preaderare, impreună cu instrumentele financiare de armonizare a ţărilor in curs de aderare cu acquis-ul european (PHARE, SAPARD, ISPA etc). PACTUL DE STABILITATE PENTRU EUROPA DE SUD-EST se constituie intr-o incercare majoră a comunităţii internaţionale de a implementa in sud-estul Europei o strategie de prevenire pe termen lung a conflictelor, cu accent pe refacerea economică, dezvoltarea politică şi securitatea socială. ORGANIZAŢIA PENTRU SECURITATE ŞI COOPERARE IN EUROPA este o organizaţie europeană ale cărei acţiuni sunt duse in sprijinul stabilităţii prin creştere economică şi politică.