Folosirea pentru prima dată a conceptului de „război total” este atribuită lui Carl von Clausewitz. Clausewitz era preocupat de conceptul filozofic de „război absolut”, un război eliberat de orice constângere politică, pe care el îl considera imposibil. Cei doi termeni – „total” şi „absolut” – sunt deseori confundaţi. Christopher Bassford, profesor de strategie la National War College, descrie diferenţa: „Conceptul de «război absolut» al lui Clausewitz este destul de diferit faţă de ultimul concept de «război total». Războiul total era o prescriere pentru adevărata ameninţare de război exemplificată de ideile generalului Erich Ludendorff, care-şi asumase de fapt controlul total asupra efortului german de război în timpul primului război mondial. Războiul total din acest punct de vedere implică subordonarea totală a politicului faţă de efortul de război – o idee pe care Clausewitz o respingea vehement – şi ipoteza că victoria toatlă sau înfrângerea totală sunt singurele opţiuni”.
