Analiza conflictului pe teritoriul fostului spaţiu sovietic demonstrează, că cel mai mare număr de conflicte a avut loc şi, spre regret, mai continuă, sunt legate de următoarele probleme: necorespunderea împărţirii teritoriale a anumitor state, regiuni cu componenţă etnică a populaţiei; inegalitatea unităţilor administrative; distribuirea neproporţională a resurselor economice; disputele istorice vizând teritoriile; discriminarea în unele cazuri a minorităţilor naţionale; distribuirea inadecvată a competenţelor ş. a. Conflictul din Republica Moldova – care mai este numit şi diferendul din Transnistria – este în mod neunivoc tratat în literatura istorică şi politologică. El s-a declanşat, după câte se ştie, şi a căpătat proporţii din cauza disconfortului social a unei părţi din populaţie –îndeosebi alolingvii de origine rusească – care a însoţit descompunerea imperiului sovietic. Spre regret afirmarea tinerei statalităţi a Republicii Moldova nu i-a aranjat pe mulţi din rândul acestora şi chiar pe nomenclaturiştii de partid şi sovietici din centrul fostului imperiu. El nu poate fi calificat nici ca interetnic, nici ca rezultat al autodeterminării aşa numitei etnii-transnistrene, sau chiar găgăuze, ci ca o reacţie periculoasă a forţelor trecutului la primenirile, care au parvenit în Europa Centrală şi de Răsărit odată cu restructurarea gorbaciovistă. Dominantă a acestui conflict este nu etno-naţionalul, ci politicul, regizat, asistat şi alimentat de Federaţia Rusă, dar realizat prin guvernanţii moldoveni, care s-au rânduit la putere de la anul 1991 încoace. În cadrul seminarului problema conflictelor îngheţate din fostul spaţiu sovietic poate fi precăutată şi discutată mai detaliat, analizând diverse tehnologii care au fost înaintate până acum, inclusiv în soluţionarea conflictului din Transnistria. Problema atingerii consensului, reîntregirii statului Republica Moldova este una din cele mai acute şi majore la acest segment de istorie a lui.
