În trecut „mafia” era o femeie care practica magie albă, un fel de vrăjitorie care aducea ploaia sau gonea piaza rea. Mai reprezenta şi tâlhăria sau mizeria crâncenă şi apare Maffia. La începutul secolului, principala preocupare a mafiei era întinderea proprietăţii funciare. Era singurul şi cel mai important criteriu de măsurare a averii. Ameninţările, intimidarea şantajul şi asasinatul , la nevoie sunt armele folosite pentru scoaterea pământurilor aflate în posesiunea rivalilor. Acelaşi mijloace dar de o violenţă considerabil mai mare erau folosite la menţinerea sărăcimii satelor, într-o stare vecină cu şerbia. Moşierul sicilian cerea iobagilor săi mai mult decât forţa de muncă, îi regimenta în propria sa bandă, obligându-i să ucidă sau să se lase ucişi, fie pentru a-şi apăra ceea ce îi aparţine, fie pentru a dobândi ceea ce aparţine altora. Pe teritoriul Siciliei, nu se poate vorbi de o singură mafie, există o multitudine de grupări, fiecare dintre el dotată cu o complexă piramidă ierarhică. În vârful ierarhiei se afla în majoritatea cazurilor cel mai bogat moşier al locului. Între diferitele grupări se fac şi se desfac alianţe, se încheie şi se violează armistiţii, se comit şi se pedepsesc trădări. Lupta va cunoaşte paze efemere sau aparente, pentru că în permanenţă se vor ivi noi ciocniri de interese. Un singur inamic comun pentru mafioţii participanţi la acest război al tuturor împotriva tuturor, LEGEA „totul se face în afara legii şi prin încălcarea ei”.
