In anii 1980, t. globalizare avea in vedere progresele tehnologice care au făcut mai uşoare şi mai rapide tranzacţiile internaţionale. Una din definiţiile cele mai folosite ale conceptului de globalizare in lucrarea Globalization, a lui R. Robertson, care subliniază: “Globalizarea este procesul complex de multiplicare a legăturilor şi interconexiunilor dintre statele ce compun sistemul mondial”. Unii critici consideră că globalizarea nu ar fi altceva decat o americanizare. Thomas Friedman o considera ca un proces de extindere dinspre centru spre periferie a valorilor modelului unic global. Globalizarea presupune o nouă ordine economică şi politică in lume, a cărui principiu ordonator nu mai este principiul adversităţii. De fapt, aşa cum susţinea Zbigniew Brezezinski, ultima manifestare a acestui principiu este stadiul actual al hegemonismului american. Deoarece problemele globale nerezolvate nu-şi pot găsi soluţii prin nici o formă de ordine globală bazată pe principiul adversităţii, globalizarea trebuie să vină cu un alt principiu de ordonare a lumii. Acest principiu trebuie să ofere o variantă radical diferită de alocarea resurselor pe planetă şi de gestionarea puterilor, in scopul de a creea o nouă ordine economică şi politică internaţională. Desigur că globalizarea este o stare potenţială ce ţine de viitor Pană la globalizare sa considerat că starea ideală a omenirii este echilibru de forţe. una din problemele teoretice pe larg dezbătută in legătură cu fenomenul globalizării vizează momentul declanşării lui. În termeni formali se poate spune că globalizarea “deposedează în bună parte statul naţional de puterea de obiectivizare faţă de realitatea socială mondială” a noului model mondial de după sfârşitul Războiului Rece. Cu alte cuvinte, pe ordinea de zi a istoriei au intrat, mai imperios ca oricând, problemele unei gestiuni globale a prezentului şi a viitorului lumii, deşi conştiinţa acestei tendinţe este difuză individual şi colectiv. Crearea societăţii globale mai presupune o reformare a instituţiilor specifice globalizării, cum ar fi Fondul Monetar Internaţional (FMI ), Banca Mondială (BM), impreună cu instituţiile ce compun grupul BM, Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) etc. Acestea trebuie să sprijine prcesul de globalizare şi să nu mai fie in favoarea unor fundamentalisme ale pieţei, a unor aspecte deviante, de natură ideologică, priviind strategiile economice de aplicat. Unii consideră că totul a început odată cu politicile de liberalizare-privatizare-dereglementare puse in operă in anii ’80 de administraţiile Reagan in S.U.A. şi Tatcher in Marea Britanie. Alţii merg mai in urmă, considerând că elementul declanşator l-a constituit instituirea cursurilor de schimb flotante in anii ’70, incepind cu administraţia Nixon şi liberalizarea mişcărilor de capital începând cu administraţia Ford. Globalizarea trebuie privită ca o tendinţă de reordonare a lumii cu scopul de a se depăşi limitele vechii ordini. Globalizarea presupune un alt mod de funcţionare a economiei globale, adică o funcţionare a acesteia intr-o societate globală care instituie structuri de decizie globală pentru soluţionarea problemelor globale. În legătură cu procesul de globalizare s – au structurat două opinii opuse: una care susţine acest proces, iar alta care opune, ambele fiind sprijinite de acţiuni concrete pe plan economic, diplomatic şi politic. Efectele negative ale globalizării: Distruge politica. Dispariţia politicii ca instanţa autonomă şi absorbirea sa în plan economic face să reapară starea de război a tuturor contra tuturor, competiţia şi concurenţa. Se manifestă şi datorită conflictelor armate în diferite zone ale globului şi comerţului ilicit cu arme. Distruge statul – naţiune şi goleşte politica de substanţa sa, ea face să apese ameninţări enorme la adresa mediului, corupe etica şi distruge culturile. Reduce suveranitatea statelor – guvernele au din ce în ce mai puţin control asupra deciziilor cheie, care le pot afecta economiile şi în consecinţă bunăstarea oamenilor, cele mai puternice companii transnaţionale, structuri interguvernamentale şi instituţii financiare private au o influenţă din ce în ce mai mare şi tind să acţioneze în acelaşi mod ca şi guvernele. Distruge etica. Pretinsa deontologie a afacerilor şi etica pieţei sunt minciuni. Înşelătoria este regula şi onestitatea excepţia. Orice lovitură este folosită când în joc este vorba de bani: manipularea preţurilor, spionajul industrial, oferte publice de cumpărare etc. Distruge cultura. Imperialismul economic şi imperialismul economiei care caracterizează modernitatea, au redus cultura la folclor. Insecuritatea economică şi financiară, crize economice şi extinse datorită legăturilor dintre pieţe. Insecuritatea personală, se desfăşoară datorită utilizării noilor tehnologii în mod fraudulos, cum sunt: trafic de droguri, comerţ cu arme, spălarea banilor, crimă organizată etc. Insecuritate mediului, datorată degradărilor produse de industrie şi de exploatarea iraţională a resurselor naturale. Insecuritatea sănătăţii,se bazează în special pe migraţia pe piaţa muncii şi turismul, care au permis răspândirea HIV/SIDA şi altor boli grave. Principalele aspecte pozitive sunt: Redifinirea cetăţeniei. O nouă dimensiuni a cetăţeniei îşi face apariţia, care este denumită cetăţenie globală. Aceasta combină conceptul tradiţional de cetăţenie legat de exercitarea drepturilor politice şi legate cu obligaţii, cum ar fi votul. A fi cetăţean global în ziua de azi, înseamnă a fi mai critic cu privire la ceea ce consumi şi la condiţiile în care au fost produse bunurile şi a fi mai conştient de probleme globale, cum ar fi sărăcia care afectează lumea, probleme de mediu sau violenţa. Creşterea mobilităţii şi comunicaţii mai rapide. În ciuda discrepanţei tehnologice evidente din ce în ce mai mari între a avea şi nu avea, care reprezintă unul dintre dezavantajele majore ale acestei tendinţe, una dintre consecinţele pozitive ale deschiderii graniţelor şi dezvoltării internetului şi a altor tehnologii este că a devenit mult mai uşor să călătoreşti de la o ţară la alta sau să comunici cu oameni din întreaga lume. Desciderea treptată a graniţelor. Ar trebui să faciliteze dezvoltarea şi aplicarea sistemelor juridice regionale şi transnaţionale de protecţie a drepturilor omului care pot corecta încălcările drepturilor omului. Curtea Europeană a Drepturilor Omului este un exemplu de sistem regional de protecţie eficient. Totodată, susţinătorii globalizării pun accentul pe avantajele generate de procesul de mondializare: reducerea costurilor de producţie, datorită economiei la o scară înaltă a tranzacţiilor, schimburilor care se realizează aproape în timpii comunicaţi – fax, Internet, etc.; creşterea vitezei de derulare a operaţiunilor comerciale, financiare şi tehnologice; extinderea puternică a pieţelor şi crearea de noi pieţe independente de anumite surse sau zone tradiţionale.