Specifice:
-Parasimpatice
-Simpatice
Nespecifice
Aferenţele specifice transmit centrilor cardiovasonotori informaţii asupra variaţiilor parametrilor hemodinamici controlaţi ( presiune sanguină, presiuni parţiale ale gazelor respiratorii, reacţia sângelui, osmolaritate) care se transmit ascendent pe căi vegetative parasimpatice şi simpatice.
Aferenţa parasimpatică transmite informaţia de la nivelul receptorilor cardiopulmonari şi viscerali pe baza căreia se declanşează reflexe
cardioinhibitoare şi depresoare.
Fibrele care transmit aceste in formaţii au pericarionii în ganglioni senzitivi ai vagului (jugular şi plexiform). Prelungirile centrale ale acestor neuroni pseudounipolari fac sinapsă cu neuronii din ariile bulbopontine cardionhibitoare şi vasodilatatoare. Prelungirile periferice coboară prin trunchiul vagului spre inimă şi vase stabilind conexiuni cu baroreceptorii şi chemoreceptorii aortici şi sinocarotidieni.
Aferenţele de la nivelul baro- şi chemoreceptorilor sunt transmise prin nervul sinocarotidian (sau sinusal descris de Hering) ariei cardioinhibitoare şi vasodilatatoare din formaţiunea reticulată bulbopontină iar prelungirile periferice ajung la bifurcaţia carotidei terminându-se la nivelul glomusului carotidian a II-a zonă reflexogenă principală arterială implicată în reglarea activităţii cardiace.
Aferenţa simpatică participă la realizarea reflexelor cardiace cardioacceleratoare şi vasopresoare şi de asemenea la sensibilitatea cardiacă conştientă. Fibrele au originea în neuronii din ganglionii paravertebrali cervicodorsali.
Prelungirile centrale ale acestor neuroni pătrund în măduvă prin rădăcinile dorsale stabilind sinapse cu neuronii cardioacceleratori şi presori bulbopontini. Prelungirile periferice intră în alcătuirea plexurilor simpatice cardiace şi perivasculare.