Traian este primul împărat roman născut în afara peninsulei Italice la 18 septembrie 53 în provincia Baetica, din sudul peninsulei Iberice, în municipiul Italica. Tatăl său era cetăţean roman, guvernator al provinciei natale, consul şi va deveni guvernator al provinciei Siria, mama iberică.Înclinat către viaţa militară, Traian a intrat de la vârsta de 17 ani în armată şi a servit zece ani, ca tribun militar (ajutor de comandant) alături de tatăl său, în Siria. Era liniştit, modest, rezistent şi obişnuit să gândească şi să acţioneze rapid. Urcând toate treptele carierei militare a ajuns general, comandant al armatelor de pe Rin, unde s-a distins prin vitejia sa. Era foarte apropiat de solda-ţi, împărţind cu ei toate greutăţile, întrecându-se cu ei în exerciţii militare. În timpul domniei lui Domiţian, Traian vine la Roma şi ocupă pe rând, mai multe funcţii civile, apoi devine guvernator al Hispaniei şi al provinciei Germania Superioară şi consul. Fiind ales împărat la vârsta de 42 de ani, Traian a continuat să trăiască modest, respectând legile statului. Se spune că, atunci când a fost numit împărat a venit la Roma fără alai. Mergând pe jos şi însoţit de popor, a intrat în palat spunând:„Cum intru aşa vreau să ies”. Energia şi simţul său de dreptate au făcut ca el să fie supranumit „optimus princeps” (cel mai bun dintre principi).
Amintirea lui Traian s-a menţinut multă vreme la Roma. Când venea la tron un nou împărat, Senatul îi ura„să fie mai fericit decât Augustus şi mai bun decât Traian”.
În timpul lui Traian, viaţa economică a prosperat: agricultura s-a refăcut impozitele au fost micşorate; s-au creat case de împrumut pentru miciiproprie-tari, fonduri pentru ajutorarea orfanilor. Traian a luat măsuri pentru dezvoltarea comerţului; a fost mărit portul Ostia (lângă Roma), unde erau transportate măr-furile de pe corăbiile maritime pe cele fluviale. Capitala a fost împodobită cu construcţii măreţe, printre care forul lui Traian.
Traian a dus o politică de cuceriri, căutând să extindă şi să întărească graniţele Imperiului. În vremea sa, statul roman avea cea mai mare întindere. În Europa ajunsese la Rin şi Dunăre, în Asia fuseseră cucerite Armenia, Mesopota-mia, nord-vestul Arabiei şi peninsula Sinai. Mai stăpânea şi partea de nord a Africii. Cea mai importantă cucerire a lui Traian a fost însă Dacia.
Serbările date la Roma în cinstea acestei victorii au ţinut 123 de zile, Traian a pus să se ridice un monument care să amintească victoriile sale în răz-boaiele dacice: „Columna lui Traian”, aşezată în forum la Roma. Acest monu-ment prezintă o mare importanţă pentru istoria poporului nostru. Pe el sunt sculptate chipurile soldaţilor daci şi romani, ale lui Traian şi Decebal, precum şi scenele mai importante din desfăşurarea războiului, Columna lui Traian ne redă lupta eroică a poporului dac pentru apărarea libertăţii.
Traian a încurajat dezvoltarea culturii, el însuşi scriind o carte despre luptele cu dacii (care s-a pierdut din păcate) şi scrisori către prietenul său, Pliniu cel Tânăr.
Ajuns la 60 de ani, era bolnav şi obosit, iar războiul care se desfăşura îm stepa Mesopotamiei nu se mai încheia. Intenţionând să se întoarcă la Roma şi nesuportâmd călătoria pe mare, a debarcat pe coasta Ciliei, în Asia Mică, unde a şi murit la 13 august 117, la Selinus. Unele izvoare emit ideea că ar fi fost otrăvit de Hadrian care va deveni succesorul său; altele, că suferea de hidropizie (hemoragii intense), urmate de o paralizie cardiacă.