Piaţa valutară reprezintă sistemul de relaţii financiar-valutare prin intermediul căruia se desfăşoară vânzarea şi cumpărarea de valută efectivă sau în cont precum şi vânzarea-cumpărarea de devize (trate şi bilete la ordin) exprimate în monedă străină.
Această activitate de vânzare-cumpărare de valute/devize reprezintă un gen specific de comerţ, iar în cazul acestui gen, moneda este tratată ca o marfă.
Această piaţă valutară trebuie reprezentată şi de instituţiile:
– băncile autorizate să participe la acest comerţ specific (autorizarea se face de către Banca Centrală)
– casele de schimb autorizate
– alte instituţii financiar-valutare abilitate în acest sens.
Ceea ce rezultă în urma acestui comerţ este un preţ (cursul valutar) ce depinde de condiţiile de cerere şi ofertă existente pe piaţă, acest preţ putând fi limitat din punct de vedere legal.
Această piaţă valutară este supusă unor reglementări naţionale (piaţa valutară din România este diferită de piaţa valutară din Franţa, de exemplu), dar pe lângă aceste pieţe valutare naţionale care au o legislaţie specifică apar şi situaţii în care pieţele valutare au caracter internaţional, deservind interesele unor zone ( zone economice de mare interes: Frankfurt, Tokyo, Londra, New York). Aceste pieţe cu caracter internaţional reprezintă exceptări de la legislaţia naţională (se dereglementează), fapt ce le face atractive.
Uneori, pe piaţa valutară, tranzacţiile se desprind de activităţile economice propriu-zise. În acest sens avem:
– speculaţia valutară–reprezintă operaţiunea de vânzare/ cumpărare care nu are o bază economică propriu-zisă, realizându-se numai în scopul obţinerii anumitor câştiguri (de regulă nemeritate), în acest sens se speculează diferenţele de curs valutar care apar intre perioade de timp diferite, locuri diferite. Câştigă cel care apreciază corect trendul cursului valutar.
– Arbitrajul valutar – operaţiune asemănătoare speculaţiei valorii, cu deosebirea că se realizează de către bănci (numai de bănci) şi valorile puse în circulaţie şi manipulate sunt mult mai mari.
– Intervenţia statului – este tot o operaţiune ce semnifică vânzarea sau cumpărarea masivă de valută în scopul menţinerii cursului valutar al monedei naţionale. Intervenţia statului trebuie făcută în corelaţie cu politica financiar-valutară a statului şi cu dezvoltarea economico-socială a ţării.