În literatura juridică se folosesc ca sinonime sintagma ,,subiect al raportului juridic” şi cea de ,,subiect de drept”, fără ca autorii să aibă în vedere deosebiri calitative între cele două noţiuni. Totuşi, cele două noţiuni nu se identifică, nu se suprapun întotdeauna. Orice participant la un raport juridic este obligatoriu subiect de drept. În schimb, nu orice subiect de drept este şi subiect al raportului juridic (celibatarul). [Gh.Avornic, p.171]
Din cauza confruntării acestor termeni, există diferite păreri cu privire la categoriile de subiecte ale Dreptului mediului. Într-o părere, subiecte ale raportului juridic de Dreptul mediului sînt doar persoanele fizice şi persoanele juridice. Într-o altă părere, majoritară, subiecte pot fi: persoanele fizice, persoanele juridice, statul [organele statului].
Subiectele raportului juridic de Dreptul mediului:
I. Persoanele fizice (cetăţenii RM, străinii, apatrizii), în calitate de beneficiari de folosinţă a componentelor mediului.
II. Persoanele juridice, ca colectivităţi umane, ce dispun de o organizare distinctă şi activînd în realizarea unui scop comun şi finit, înzestrate în acest domeniu cu drepturi şi obligaţii, ce pot izvorî fie din prevederea expresă a legii, fie dintr-un fapt juridic.
III. Organele statale, înzestrate cu drepturi şi obligaţii prin lege ca reprezentînd interesele statului sau ca apărător al acestor interese.
IV. Statul Republica Moldova, ca subiect de drept în materie de răspundere juridică pe plan intern şi ca participant la relaţiile internaţionale în problemele ce ţin de protecţia mediului.
E necesar de a menţiona faptul că în majoritatea raporturilor subiectele se găsesc în relaţii de subordonare.
