Monumentele naturii se clasifică în:
a) geologice şi paleontologice: peşteri, grote, denudaţii, stînci, rîpe, recife, falii, cariere, pîlnii carstice, alte obiecte unice sau reprezentative din punct de vedere geologic, descoperiri paleontologice;
b) hidrologice: lacuri, alte bazine acvatice, izvoare, rîuri, albii vechi şi alte obiecte unice sau reprezentative din punct de vedere hidrologic;
c) zoologice: arii luate sub protecţie în scopul conservării habitatelor unice sau tipice ale speciilor de animale rare, precum şi a unor specii de animale rare sau periclitate;
d) botanice: teritorii luate sub protecţie în scopul conservării habitatelor unice sau tipice ale speciilor de plante endemice, relicte, comunităţi ale lor, precum şi a unor specii de plante rare sau periclitate, a arborilor seculari;
e) mixte: spaţii în care se întîlnesc elementele enumerate la lit.a)-d);
f) specii de plante şi animale rare. (art. 37 LANP)
Monumentele naturii se află în gestiunea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale.
Deţinătorul terenului declarat monument al naturii este obligat :
a) să asigure respectarea regimului de protecţie al monumentului naturii ;
b) să instaleze la hotarele monumentului naturii borne, panouri de avertisment, indicatoare, itinerare turistice pedestre şi să asigure integritatea lor ;
c) să îngrădească zonele de protecţie ale arborilor seculari şi ale monumentelor hidrologice ;
d) să amelioreze condiţiile de trai ale animalelor, aplicînd metode biotehnice adecvate. (art. 38 LANP)
În perimetrul monumentului naturii se efectuează cercetări ştiinţifice.