Orice substanţă în stare solidă, lichidă, gazoasă (de vapori) sau energie (radiantă, electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibrantă), prezentă în aer, care poate avea o acţiune negativă asupra sănătăţii oamenilor şi/sau a mediului constituie poluant.
Concentraţia poluanţilor din aerul atmosferic într-un punct sau zonă concretă, stabilită în baza unor măsurări sistematice şi analize comparative în raport cu anumite criterii (poluare de fond a aerului, CMA a poluanţilor, risc pentru sănătatea oamenilor si/sau mediul înconjurător etc.) determină nivelul de poluare a aerului.
În scopul estimării nivelului de poluare a aerului se instituie un sistem de supraveghere sistematică a concentraţiilor de poluanţi din aerul atmosferic, de monitorizare a poluării aerului.
Poluarea aerului este adesea vizibilă sub forma fumului din hornuri şi a gazelor de la ţevile de eşapament ale maşinilor. Fumul este un amestec de gaze şi substanţe chimice, care poate deveni şi mai toxic sub acţiunea soarelui. Smogul care rezultă are un miros neplăcut şi un efect nociv asupra stării sănătăţii oamenilor.
Acum ceva timp, smogul învăţuia Londra în timpul iernii, cînd în fiecare casă ardeau focuri de cărbune. În anii ’50, Guvernul a emis hotărîri pentru a împiedica oamenii ca, în anumite regiuni, să ardă altceva decît combustibili fără fum.
O dovadă a efectelor dăunătoare a poluării aerului este şi creşterea numărului de cazuri de astm şi de alte boli bronhiale.
În lupta pentru aer curat, multe autorităţi au instalat monitoare pentru verificarea calităţii aerului. Acestea măsoară particulele suspendate şi gazele, inclusiv dioxidul de sulf şi monoxidul de carbon.
Poluarea aerului are un efect devastator asupra mediului. Substanţele chimice emanate în atmosferă sînt transportate de vaporii de apă din curenţii de aer, iar atunci cînd aceştia se ridică deasupra munţilor, vaporii de apă se condensează şi cad sub formă de ploaie. Dacă există substanţe chimice în curenţii de aer, ele vor cădea odată cu ploaia, provocînd fenomenul de ploaie acidă.
În vederea păstrării purităţii şi ameliorării calităţii aerului atmosferic, prevenirii şi reducerii efectelor nocive ale factorilor fizici, chimici, biologici, radioactivi şi de altă natură asupra atmosferei, cu consecinţe nefaste pentru populaţie şi/sau mediul înconjurător, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea privind protecţia aerului atmosferic (LA) Nr.1422-XIII din 17.12.97 // în MO RM nr.44-46/312 din 21.05.1998
Competenţa în domeniul protecţiei aerului atmosferic:
Guvernul efectuează administrarea în domeniul protecţiei aerului atmosferic prin intermediul Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale, al Ministerului Sănătăţii, precum şi al autorităţilor administraţiei publice locale. (art.4 LA)
Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale:
a) elaborează şi promovează politica ecologică în domeniu;
b) elaborează programele ecologice şi direcţiile prioritare privind protecţia aerului atmosferic;
c) stabileşte modul de elaborare şi aprobare a normativelor ELA de poluanţi;
d) elaborează sistemul naţional pentru evidenţa de stat a acţiunilor nocive asupra aerului atmosferic;
e) efectuează monitorizarea poluării aerului;
f) elaborează proiectele actelor normative referitoare la protecţia aerului atmosferic;
g) stabileşte modul de exercitare şi efectuează controlul de stat asupra respectării prevederilor actelor legislative, ale altor acte normative privind protecţia aerului atmosferic;
h) participă la soluţionarea litigiilor privind protecţia atmosferei;
i) informează operativ Guvernul, autorităţile administraţiei publice locale şi populaţia despre nivelul de poluare a aerului atmosferic, inclusiv în cazurile excepţionale. (art.5 LA)
Ministerul Sănătăţii:
a) promovează politica de asigurare a calităţii aerului corespunzătoare securităţii sănătăţii şi bunăstării oamenilor;
b) stabileşte normativele CMA de poluanţi şi gradul de influenţă fizică nocivă a acestora asupra aerului atmosferic;
c) estimează starea de sănătate a populaţiei în raport cu nivelul de poluare a aerului şi eventualele daune pentru sănătatea oamenilor;
d) înaintează pretenţiile pentru repararea prejudiciilor cauzate sănătăţii oamenilor;
e) exercită controlul de stat asupra respectării normativelor CMA de poluanţi;
f) examinează documentele şi ia decizii în cazurile de încălcare a legislaţiei privind protecţia aerului atmosferic referitoare la ocrotirea sănătăţii;
g) stabileşte dimensiunile zonelor de protecţie sanitară pentru obiectele cu surse de poluanţi chimici şi fizici ai atmosferei;
h) stabileşte ELA de microorganisme şi substanţe biologice;
i) participă la examinarea pretenţiilor de reparare a prejudiciilor cauzate sănătăţii oamenilor;
j) soluţionează alte probleme privind ocrotirea sănătăţii. (art.6 LA)
Autorităţile administraţiei publice locale:
a) elaborează măsurile de amenajare şi de creare a spaţiilor verzi în localităţi;
b) asigură planificarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acţiunilor nocive ale poluanţilor asupra aerului atmosferic;
c) asigură informarea sistematică şi operativă a populaţiei, a persoanelor fizice şi juridice interesate asupra nivelului de poluare a aerului;
d) soluţionează alte probleme ce ţin de protecţia aerului atmosferic. (art.7 LA)
Asociaţiile obşteşti şi persoanele fizice pot:
a) să participe la realizarea măsurilor de protecţie a atmosferei, la elaborarea şi examinarea proiectelor de programe ecologice, de scheme regionale complexe, de alte documente;
b) să solicite şi să primească informaţia necesară privind starea aerului atmosferic. (art.8 LA)