FAMILIA MORCHELLACEAE
Morchella esculenta Pers. ex. St. Amans-sbârciog, ciuculeti, ciuculete, pupiApotecile sunt pedunculate, diferentiate într-o parte fertila (palaria) si una sterila (piciorul).Palaria are 2-6 cm diametru si 8-15 cm înaltime, de forma ovoida sau conica, culoare galbuie-ocracee, cu suprafata prevazuta cu numeroase alveole, alungite, sinuase, neregulate, separate prin creste sterile, groase de culoare mai închisa. Suprafata interna a alveolelor este captusita cu stratul himenial, constituit din asce cu ascospori. Palaria este goala în interior si comunica direct cu piciorul.Piciorul este de 2-3 cm diametru si 3-6 cm înaltime, albicios sau ocraceu, cilindric, crapat, neted, casant, mai îngrosat la baza si gol în interior.Carnea este alba, casanta, cu miros si gust placut.Sporii elipsoidali, de 10-12×18-20 micrometri, galbui, ocracei în masa, netezi.Creste izolat sau în grupuri, în paduri, la marginea drumurilor, în locuri umede.Primavara devreme pâna în iunie.Comestibila foarte buna.
Morchella rotunda Pers.

Morchela crassipes (Fr. ex. Vent.) Fr. ex. Pers

Morchella conica Pers.-sbârciogApoteci pedunculate, cu partea fertila ascutita ca o caciula, de 3-10 cm lungime si 1-3 cm în diametru la baza, are culoare bruna maslinie, cu suprafata evident alveolata dispuse în siruri longitudinale mai mult sau mai putin paralele, care sunt separate prin niste coaste cu muchia negricioasa.Piciorul, de obicei cam de aceiasi lungime cu palaria, are suprafata încretita, albicios-ocraceu, gol în interior. Locul de insertie a piciorului cu palaria este foarte evident, palaria având o mica portiune libera de jur împrejurul piciorului.Carnea este alba, casanta, cu miros placut.Sporii elipsoidali, netezi, galbui, de 22-24×12-15 microni.Creste izolata sau în grupuri, pe sol, mai ales în paduri de conifere, dar nu lipseste nici din cele de foioase sau pajisti.Primavara.Comestibila, foarte buna.
Morchella gigaspora Cke. (Ptychoverpa bohemica (Krombh.) Boud./Verpa bohemica Krombh./Verpa vispora Sorok.)
Morchella elata Fr.Common Name Black Morel Location San Bernardino Mountains in California Time May 1995 Habitat Mixed conifer forest. Comments A very tasty fungus! This species and its close relatives are often found in supermarkets either fresh or dried. However, it is very important to throughly cook morels (fresh or dry), since they contain a toxin that breaks down under high heat.
FAMILIA HELVELLACEAE
GYROMITRA ESCULENTA (Pers.) Fr.-sbârciogi graşi, ciuciuleţi, sbârciogi.Corpurile de fructificare sunt diferenţiate printr-o parte fertilă (pălăria) şi una sterilă (piciorul).Pălăria de 3-10 cm diametru şi 3-8 cm înălţime, de culoare brună-castanie, cu numeroase pliuri lobate ca nişte circumvoluţiuni, este cărnoasă, subglobuloasă sau diformă, goală în interior.Pliurile sunt căptuşite cu stratul himenial, alcătuit din asce cu ascospori. Marginea pălăriei este sudată cu piciorul.piciorul este crem sau ocraceu-deschis, gol în interior, gros de 2-5 cmdiametru şi de 3,8 cm înălţime, cilindric, neted, apoi cavernos, cu îndoituri longitudinale, pruinos. Carnea este albă, casantă, cu miros şi gust plăcut.Sporii, de 9-12×18-22 microni, sunt elipsoidali, gălbui, ocracei în masă, netezi, gutulaţi la ambele capete.Creşte în grupuri numeroase în păduri de conifere, mai ales în jurul trunchiurilor de pini bătrâni.Primăvara, rar toamna.Suspectă.
Gyromitra infula (Schaeff.) Fr. (Psysomitra infula Boud.)Apotecile pedunculate, cu partea fertilă neîncreţită dar ondulată, brun-castanie şi îndoită de obicei în trei lobi mari, mai rar doi sau patru lobi.Piciorul roşcat, rar murdar-albicios, încreţit la bază, de 3-10 cm lungime şi 0,5-3 cm în diametru. În interior este gol, cu alveole mari şi neregulate.Carnea fragilă, de culoare brunie-roz-albicioasă.Asce de 300-325×17-19 microni, spori elipsoidali de 18-24×7-10 microni, uneori cu două picături de ulei.Creşte pe lemn putred de conifere. Uneori pare să crească pe sol, în realitate substratul este un putregai de conifere amestecat cu pământ.Toamna.Suspectă.
Helvella crispa (Scop.) Fr. (Helvella leucopharea Pers.)Apotecii cărnoase, fragile, pediculate, având regiunea fertilă circulară, de 1,5-10 cm în diametru, pruinoasă, albicioasă-gălbuie, cu marginea ondulată neregulat şi lobată.Piciorul este cărnos, foarte evident şi neregulat sulcat, de 3-10 cm lungime, la bază lat de 1,5-2,5 cm, în partea superioară îngustat, la început alb curat, apoi gălbui.Asce de 300×18 microni ; ascospori de 18-20×10-13 microni.Creşte pe soluri umede, în păduri de foioase şi conifere.Vara – toamna.Comestibilă.
Leptodia elastica (Bull.) Boud. (Helvella elastica Bull.)Apotecile cărnoase, coriaceu-fragile, albicioase-cenuşii-gălbuie, în formă de şa, cu doi lobi mari cu marginea răsucită spre faţa interioară, de 2-5 cm în diametru. Faţa inferioară a apotecei este albicioasă. Sporii elipsoidali, netezi, de 19-20×11-12 microni.Piciorul, de 3-10 cm lungime şi 4-10 mm în diametru, este cilindric albicios, cu baza îngroşată ca o măciucă.Creşte pe soluri umede, în păduri şi tufişuri.Vara-toamna.Comestibilă.
Acetabula vulgaris (L.) Fuck.Apotecile în formă de cupă, de culoare gălbuie-brunie sau cenuşie, de 3-8 cm înălţime şi 2-5 cm în diametru, cu un picior scurt de 1-5 cm înălţime, gros albicios, cu coaste proeminente care se ramifică la partea înferiaoră a cupei. Peretele intern al apoteciei este căptuşit cu stratul himenial, format din asce cu ascospori de 18-25×12-15 microni.Creşte în grupuri pe sol în păduri de foioase, în locuri umede pe marginea drumurilor.Primăvara – vara.Comestibilă.

FAMILIA HUMARIACEAE
Aleuria vesiculosa (Bull.) Fr. (Peziza vesiculosa Bull. ex St. Amans)Apotecile cărnoase, în formă de cupă, sesile, de 3-9 cm diametru, sferice, cu pereţi subţiri, fragile, gelatinoase, translucide, de culoare brună-deschis sau gălbuie, cu marginea ondulată. Peretele intern al fructificaţiei este căptuşit cu stratul himenal, constituit din asce cu ascospori ovoizi sau elipsoidali, netezi, de 18-24×10-14 microni.Creşte în grupuri numeroase, pe soluri bogate în substanţe organice, în grădini.Primăvara-toamna.Comestibilă.
Aleuria aurantia (Fr.) Fuck. (Peziza aurantia (Pers.) Fr.)-urechiuşă, urechiuşi, urechea babei.Corpuri fructifere în formă de cupă, care se întind la maturitate, atingând 10 cm diametru, sesile, de culoare portocalie-roşietică în interior şi roşu deschis la exterior. Peretele intern este căptuşit cu stratul himenal, format din asce cu ascospori elipsoidali, de 16-18×10-12 microni, cu membrana ornamentată cu verucozităţi în formă de reţea.Creşte pe pământ în grupuri numeroase, în luminişuri de pădure, pe marginea drumurilor, pe peluze, în locuri umede.Toamna.Comestibilă.
FAMILIA SARCOSCYPHACEAE
Sarcocypha coccinea (Fr.) Lambotte (Peziza coccinea Jacq.)-urechiuşă, urechea babei, ochiul caprei.Apotecile au forma unei cupe, de 1-5 cm diametru, cu marginea neregulată, lung pedunculate, de culoare roşie aprins la interior şi roz albicioasă, tomentoasă la exterior. Peretele intern al apoteciei este căptuşit cu stratul himenal, format din asce cu ascospori, elipsoidali, de 30-40×12-15 microni, bigutulaţi.Creşte pe ramurile putrede căzute în pădure, în grupuri numeroase.Primăvara.Comestibilă.
FAMILIA PEZIZACEAE
Otidea onotica (Pers.) Fuck.Corpuri fructifere în formă de cupă sau ureche, cu peretele de culoare galbenă-portocalie, câteodată galbenă-citrin viu, iar peretele extern de culoare gălbuie-albicioasă şi tometos la bază unde se termină cu un scurt picior. Această cupă se rulează în cornet luând forma de ureche.Stratul himenal care căptuşeşte peretele intern este alcătuit din asce cu ascospori, elipsoidali, de 10-14×4-6 microni, hialini.Creşte în grupuri, mai rar izolată, în păduri de foioase şi de conifereVara-toamna.Comestibilă.
Sarcosphaera crassa (Santi ex Steud.) Pouz. (Sarcospheara coronaria (Jacq.) Adw.)/(Sarcospheara eximia Dur.-Lev.)Apotecile scufundate în sol, mai mult sau mai puţin acoperite cu pământ, la început sunt sferice, apoi radiare, astfel încât la maturitate apar ca nişte cupe de 4-12 cm în diametru, cu marginea lobată, cu 3-7 lobi triunghiulari, ascuţiţi. Mai târziu lobi se răsfrâng în afră, încât ciuperca apare ca o stea , pe jumătate împlântată în sol.Regiunea himeliană se află pe faţa internă a apoteciei are culoarea roz-violacee până la brună violacee.La exterior, apotecia este albicioasă, catifelată sau solzos încreţită.Carnea este albă-violacee, casantă fără un gust sau un miros specific.Sporii elipsoidali, hialini netezi, de 15-18×7-9 microni, au de obicei o picătură mare de ulei însoţită de câteva granulaţii.Creşte pe sol în păduri de conifere, mai ales sub pini.Primavara devreme, mai rar la începutul verii.Necomestibilă.
FAMILIA GEOGLOSSACEAE
Spathularia flavida Pers. ex Fr. (Spathularia clavata (Schaeff.) Sacc.)
Corpul de fructificare are formă de spatulă, de 5-10 cm înălţime, cu o parte lăţită şi un picior.Partea fertilă , lată de 1-1,5 cm, are culoarea galbenă-ocru, este turtită, cu marginea ondulată şi neregulată.Piciorul albicios-gălbui, de 2-3 cm lungime, are partea bazală măciucată, partea superioară îngustă şi aplatizată.Ascele, de 120×14 microni, cu opt spori hialini, cilindrici, măciucaţi, dispuşi paralel în ască, la maturitate multiseptaţi, de 30-45×2-3 microni.Creşte pe sol în păduri de conifere, adesea în grupuri numeroase.Toamna, destul de rară.Comestibilă.
Mitrula abietis Fr. (Mitrula cuculata Batsch. ex. Fr.)Corpul de fructificare este diferenţiat în partea superioară fertilă ca un cap, şi una inferioară sterilă – piciorul. Capul este oval-conic, galben-brun-roşcat, gol în interior, de 1-2 mm, cu vârful ascuţit sau rotunjit.Piciorul, alb-gălbui are 1-2 cm lungime şi 1 mm în diametru.Ascele, de 50-70×6-8 microni, au opt spori cilindrici fuziformi, hialini, neseptaţi, de 12-15×2-3 microni.Creşte în grupuri foarte numeroase pe frunze căzute de molid şi brad.Toamna.Nu are valoare alimentară.
Cudonia circinalis (Pers.) Fr. (Leotia circinalis Pers.)Corpul de fructificare este alcătuit din două părţi : capul şi piciorul. Capul este neregulat-sferic, cu marginea răsfrântă peste picior, galben-bruniu, atingând 1-1,5 în diametru.Piciorul, albicios-cenuşiu până la brun-făinos, are 1-3 cm lungime şi 5-7 mm în diametru.Ascele, de 150×10 microni, au opt spori cilindrici clavaţi, de 30-45×2 microni.Creşte pe frunze căzute de molid şi brad.Vara-toamna.Fără valoare alimentară.
FAMILIA XYLARICEAE
Xilophaera polymorpha (Pers. ex Mer.) Dumortier/Sphaeria polymorpha (Pers.)/Xylaria polymorpha (Pers.) Grev.Corpul de fructificare – numit la acest gen şi stromă – este negru în întregime, are forme şi dimensiuni foarte variate, deseori fiind sub formă de măciucă, lung de 3-10 cm şi gros de 1-3 cm.Uneori este turtit. Partea superioară, mai dezvoltată, este fertilă şi se continuă cu un picior cilindric sau turtit.Carnea este albă şi conţine în stratul periferic un rând de periteci negre, dispuse ordonat şi vizibile în secţiune cu ochiul liber.Sporii sunt bruni întunecaţi, elipsoidali, uneori uşor curbaţi, de 20-32×6-10 microni.Creşte de obicei, pe butuci putrezi, mai adesea pe fag, dar şi pe alte specii.
Xilophaera hipoxylon (L.) Dumortier/Clavaria hipoxylon L./ Xylaria hipoxylon (L.) Grev.Corpul de fructificare – stroma -, de 2-8×0,5 cm, tare, cilindric sau turtit, uneori ramificat, negricios şi ţepos la bază, albicios şi neted spre vârf. Uneiri vârfirile sunt acoperite de un praf albicios, alcătuit din conidii.Carnea este albă, foarte tare, elastică şi fibroasă.Creşte pe butucii putrezi de fag, dar şi pe alte specii de foioase.
FAMILIA TUBERACEAE
Tuber aestivum Vitt.-trufa de vară, trufa văraticăCorpurile de fructificare, având 5-10 cm în diametru, sunt sferice, acoperite cu veruci mari piramidale, de 5-10 mmx1,5-2,5 mm, de culoare brună-închis-albăstruie sau negricioasă.Carnea este la început albicioasă la început, brună în cele din urmă, cu vine albicioase, ramificate şi orientate către bază, care delimitează zonele căptuşite cu stratul himenal constituit din asce cu ascospori. Fructificaţiile au miros aromatic şi gust plăcut.Sporii sunt bruni-gălbui elipsoidali, de 21-35×25-35 microni.Creşte în grupuri numeroase sub pământ în păduri de foioase şi de conifere.Vara.Comestibilă, foarte bună.
Tuber melanospoum Vitt.-trufe, trufa de neagră, trufa de iarnăCorpurile de fructificare, au 2-10 cm în diametru, de culoare brună-violacee-negricioasă, sunt sferice sau alungite, cu perida acoperită cu veruci mari poligonale, groase de 3-5 mm.Carnea este cenuşie-roşiatică, violacee sau neagră, străbătută de vine albicioase ramificate, care delimitează zonele căptuşite cu stratul himenal, alcătuit din ascecu câte 3-4 ascospori. Fructuficaţia are un miros aromatic şi gust foarte plăcut.Sporii sunt bruni-închişi elipsoidali, de 22-25×30-35 microni.Creşte în grupuri numeroase sub pământ în humusul pădurii.Toamna.Comestibilă, foarte bună.
FAMILIA THELEPHORACEAE
Hymenochaete rubiginosa (Fr. ex Dicks.) Lev.Corpurile fructifere sunt asociate, suprapuse, semiîntinse sau de forma unor cochilii, subţiri, casante. Partea superioară a lor este de culoare cafenie închis, catifelată la început apoi netedă, cu şanţuri înguste, concentrice, marginea subţire, ondulată. Himenoforul este neted, de culoare cafenie-ruginie. Sporii de 5,5-7×3-3,5 microni sunt cilindrici.Se dezvoltă ca saprofită pe trunchiuri tăiate de stejar provocând un putregai alveolar. Poate fi găsită pe fag şi pe castan.Tot timpul anului.
Stereum hirsutum (Willd.) Pers.-brâncăCorpurile de fructificare sunt coriacee, întinse pe substrat, crustiforme sau cu o margine gălbuie, păroasă, cu zone concentrice.Himenoforul este neted, de culoare galbenă sau ocracee.Sporii sunt cilindrici, de 6-8×2,5-3 microni.Se dezvoltă ca saprofită pe ramurile căzute în pădure de la arborii foioşi producând putrezirea acestora. Frecvent se întâlneşte pe stejar, anin, carpen, mesteacăn, alun, castan, fag, platan, frasin, pe plopii negrii hibrizi. Poate ataca vişa de vie la care produce boala numită “esca”.Tot timpul anului.
FAMILIA MERULIACEAE
Merulius lacrimans Wulf. ex Fr./Gyrophana lacrymans (Wulf. ex Fr. Pat.)-buretele de casă, ciuperca de pifniţăPartea centrală – himenoforul – este resupinată, de culoare galben-ruginie, mamelonată, cu încreţituri alveonare de forma unor pori mai largi, cu picături mari de apă. Masa sporiferă, evidentă, sub formă de praf de culoare brună.Marginea fructificaţiei – sterilă – este albă sau gălbuie-deschisă, pufoasă.Sporii sunt gălbui, elipsoidali, netezi, de 9-11×5-6 microni.Se dezvoltă pe lemnul din construcţii, duşumeşe, tocurile uşilor, scări, tavane din lemn, căpriorii acoperişurilor, în special pe lemnul de răşinoase şi de fag, producând o putrezire roşie a lemnului.
Sarcodon imbricatus (Fr.) Karst./Hydnum imbricatum L.-porcan, buretele uliului, buretele solzos, Buretele cerbilor, barba ţapului, ciuperca de pâinePălăria măsoară 6-30 cm, are culoarea brună-cenuşie, acoperită cu numeroşi solzi imbricaţi, de culoare brună-violet-negricioasă, dispuşi în cercuri concentrice, mai numeroşi la centru unde pălăria este puţin deprimată. Marginea pălăriei este ondulată, răsucită spre faţa inferioară. Partea inferioară a pălăriei prezintă dinţi numeroşi, albi-cenuşii apoi bruni, foarte apropiaţi unul de altul, fragili, decurenţi şi uşor separabili de pălărie.Piciorul este de 3-5 cm diametru şi 3-8 cm înălţime, puţin mai deschis la culoare decât pălăria, gros, cilindric, neted, plin, cărnos, tare.Carnea este albă sau cenuşie-brună, cu miros plăcut şi gust amărui.Sporii sunt gălbui, bruni în masă, sferici, verucoşi, de 4-5×5-7 microni.Creşte în grupuri, în păduri de conifere. Uneori formează hore de vrăjitoare în jurul arborilor.Toamna.Comestibilă în stadiul tânăr ; cu vârsta devine dură şi amară.
FAMILIA POLYPORACEAE
Piptoporus betulinus (Bull. ex Fr.) Karst./Polyporus betulinus (Bull.) Fr.-iasca mesteacănului, văcălie de mesteacăn, bureţi de mesteacăn.Corpurile fructifere sunt sesile sau lateral scurt pedunculate, de 8-20 cm diametru şi 2-6 cm grosime, sferice sau reniforme, convexe apoi plane, netede, acoperite pe suprafaţă cu o crustă subţire ce se desprinde cu uşurinţă în fâşii, brună-cenuşie, netedă, cu marginea rotundă.Tuburile sporifere sunt lungi de 2-8 mm, alb-gălbui până la brun, pe un singur strat şi se desprind uşor de tramă.Porii sunt rotunzi, fini de 0,1-0,3 mm diametru. Partea inferioară a pălăriei este albicioasă, albă sau uşor cenuşie.Trama este suberoasă, uscată, albă sau puţin gălbuie, cu miros şi gust acid.Sporii sunt elipsoidali, alungiţi, arcuiţi, hialini, netezi, de 4,5-6,5×1,25-1,75 microni.Creşte pe trunchiuri vii de mesteacăn. Poate să se dezvolte şi pe trunchiuri căzute în pădure, producând un putregai roşietic întens al lemnului.Vara-toamna.
Fomes fomentarius (L. ex Fr.) Gill.-iască, văcălie, iasca fagului, copita calului, babiţă, burete de iască, văcălie de fag.Corpurile fructifere perene, izolate sau etajate, sunt mari, de 10-40 cm diametru, groase de 6-25 cm, în formă de poliţă sau de copită, cu suprafaţa concentric zonală, netedă, de culoare cenuşie, brună-închis sau neagră strălucitoare.Tuburile sporifere sunt stratificate, fiecate strat are 2-6 mm.porii sunt sferici, mici de 0,2-0,4 mm diametru. La început, partea inferioară a pălăriei este albicioasă, apoi brunie.trama este suberoasă, dură, compactă, de culoare brună-roşacată, fibroasă.Sporii sunt hialini, oblongi-elipsoidali, de 14-18×5-7 microni.Se dezvoltă pe trunchiuri vii sau moarte de la diferiţi arbori foioşi, mai ales fag, ulm, carpen, frasin, stejar, plop, salcâm, castan, la care produce un putregai alb al lemnului.Tot timpul anului.
Fomitopsis pinicola (Sow. ex Fr.) Karst./Fomes marginatus (Fr.) Gill./ Ungulina marginata (Fr.) pat.-iasca de cioată a răşinoaselor.Corpurile fructifere sunt izolate sau etajate, sesile, semicirculare, de 10-30 cm diamertu, cu suprafaţa zonată şi cu şanţuri concentrice la început de culoare albicioasă, curând gălbuie-brunie, se acoperă cu o crustă roşietică portocalie, strălucitoare, care cu timpul capătă culoarea brună-roşcată. marginea fructificaşiei este de culoare deschisă.Tuburile sporifere sunt stratificate, gălbui-albicioase, fiecare strat de 3-8 mm.Porii circulari, de 0,2-0,3 mm diametru, sunt albi apoi albicioşi gălbui şi se colorează în brun-roşcat la atingere.Trama este suberoasă, albă, uneori galbenă ca sulful.Sporii sunt elipsoidali, de 6-8×4,5 microni, hialini, albi în masă.Se dezvoltă pe trunchiurile vii şi moarte de la diferite conifere, mai rar arbori foioşi, cauzând un putregai roşu uscat al lemnului.Adesea apare în regiunea de munte.Primăvara-toamna.
Inonotus hispidus (Bull. ex Fr.) Karst./Polyporus hispidus (Bull.) Fr./Xanthochorus hispidus (Bull. ex Fr.) Pat.Corpurile fructifere sunt anuale, semicirculare, sesiile, izolate, de 8-35 cm diametru, groase, galbene-ruginii sau portocalii-roşietice, apoi brune-roşietice şi în cele din urmă negricioase, cu suprafaţa foarte păroasă.Tuburile sporifere, de 2-3,5 mm lungime, sunt dispuse pe un singur strat.Porii mici, de 0,1-0,3 mm, circulari, galbeni-bruni sau bruni-roşietici, foarte adesea cu picături de lichid brun-roşcat, secretat de tramă.Trama este suculentă, galbenă-brună sau brună-roşietică ; când este uscată devine foarte fragilă.Sporii sunt elipsoidali, netezi, galbeni sau bruni, de 9-12×7,5-10 microni. Cistidele sunt gălbui.Creşte pe arborii foioşi şi pe pomii fructiferi, producând un putregai alb care distruge duramentul tulpinilor, provocând scorburi caracteristice. Deşi corpurile fructifere sunt anuale, miceliul este peren.Din corpurile fructifere se extrage o substanţă colorată galbenă, utilizată în trecut în pictură şi pentru vopsirea ţesăturilor.
Phellinus igniarius (L. ex Fr.) Quel./Fomes igniarius (L.) Gill./Polyporus igniarius L. ex Fr.-văcălie, copită, iască.Corpurile fructifere sunt multianuale, în formă de copită, semicirculare, de 7-20 cm diametru, convexe, cu şanţuri zonate, de culoare brună la început, apoi cenuşie-negricioasă, crăpate, cu marginea groasă.Tuburile sporifere, stratificate, brune-roşietice.Porii sunt fini, de 0,06-0,1 mm diametru, circulari de culoare brună-roşiatică.Trama este dură, lemnoasă, coriacee, brună-roşiatică-închis.Sporii subglobuloşi, hialini, de 5-6×4-5 microni , unigutulaţi.Creşte pe trunchiuri vii de arbori foioşi şi pomi fructiferi, producând un putregai albicios al inimii lemnului.Tot timpul anului.
Phellinus robustus (Karst.) Bourd. et Galz./Fomes robustus Karst./ Polyporus robustus Lund et Nannf.-iasca braduluiCorpurile fructifere sunt multianuale, sesile, etajate, de 5-30 cm în diametru, în formă de copită, cu zone largi, suprafaţa cenuşie-brună, în cele din urmă aproape neagră, crăpată. Marginea fructificaţiei este brună.Tuburile sporifere sunt stratificate, adeseori cu câte 20 de straturi, de 3-5 mm grosime fiecare strat, brune.porii fini, de 0,07-0,1 mm, au culoare brună deschis.trama este galbenă-brunie, foarte dură, lemnoasă.Sporii sferici, hialini, de 6-8×5,5-7 microni.Creşte pe conifere şi pe arborii foioşi, producând un putregai gălbui-cenuşiu.Tot timpul anului.
Gamoderma applanatum (Pers. ex Wallr.) Pat./Fomes applanatus (Pers.) Gill.-iască, văcălie.Corpurile fructifere sunt perene, izolate, rar asociate, suprapuse.Pălăria este sesilă, de 10-14 cm şi chiar 60 cm în diametru, turtită, de 2-7 cm grosime, faţa superioară cu şanţuri, zonată, având o crustă netedă, cenuşie-brună până la brun-roşietică, uneori acoperită cu o pulbere sporiferă ca şi când ar fi pudrată cu cacao. Marginea fructificaţiei este albă-cenuşie, rotunjită, subţire.Tuburile sporifere sunt stratificate, fiecare strat având 8-25 mm.Porii sunt mici, de 0,15-0,25 mm diametru, albi sau gălbui la început, apoi bruni cu vârsta sau la atingere.Trama este albă la început, api brună, dură.Sporii sunt ovoizi, de 7-12×6-7,5 microni, brun-deschis, cu endosporul reticulat şi episporul neted, gutulaţi.Se dezvoltă pe trunchiurile moarte căzute în pădure, mai rar pe arborii vii, de la diferite esenţe foioase, rar conifere.Tot timpul anului.
Gamoderma lucidum (Leyss.) Karst./Fomes lucidus (Leyss.) Fr.-linguriţa zânei, lingura zânei.Corpuri fructifere prevăzute cu un picior lateral. Pălăria de 6-7 cm, circulară sau reniformă, convexă, cu suprafaţa de culoare roşie-brună, strălucitoare, zonată cu marginea albă în stadiu foarte tânăr.Piciorul lateral, excentric sau central, scurt, de 5-8 cm lungime, de aceiaşi culoare cu pălăria, cilindric.Tuburile sporifere sunt lungi de 0,5-2 mm, cenuşii-brune.Porii, mici de 0,1-0,2 mm în diametru, sunt circulari, albi-cenuşii în stadiu tânăr, bruni la maturitate.Trama este sponginoasă-suberoasă, gălbuie-brună, apoi brună.Sporii ovoizi, de 7-12×6-8 microni, bruni, cu un endospor brun, verucos-reticulat şi un epispor hialin, neted.Cresc mai multe la un loc, pe stejar, pe rădăcini şi la baza lor şi pe cioturi. Se pot întâlni şi pe alte esenţe foioase, iar unele subspecii chiar pe conifere, producând un putregai alb al rădăcinilor. Uneori dă impresia că se dezvoltă pe sol , dat în realitate miceliul se formează pe rădăcinile arborilor.Tot timpul anului.
Polyporus squamosus (Huds.) Fr./Polyporellus squamosus (Huds.) Karst.-ciupercă păstrăv, buretele nucului,, păstrăv de nuc, urechea nucului.Corpuri fructifere sunt cărnoase, izolate sau în grupuri, uneori concrescute ; au forma de pălărie cu picior. Pălăria măsoară 10-60 cm în diametru, la început convexă, apoi se desface în evantai – reniformă, gălbuie, cu numeroase scavme triunghiulare, brune, turtite, mai numeroase în centrul pălăriei, unde este puţin deprimată.Tuburile sporifere au până la 1 mm lungime.Porii de pe partea inferioară a pălăriei sunt mari de 1-2 mm, rotunzi, albi, apoi gălbui, decurenţi, poligonali pe picior.Piciorul este gros, scurt, până la 8 cm lungime, lateral, catifelat şi de culoare brună întunecată la bază, crem-gălbuie şi reticulat în partea superioară.Carnea este albă suculentă, tare, cu miros şi gust caracteristic de făină.Sporii sunt alungit-elipsoidali, de 10-12×4-5 microni.Creşte izolată sau în grupuri pe diferiţi arbori foioşi, vii sau doborâţi, cauzând putrezirea albă a lemnului.Vara-toamna.Comestibilă, foarte bună, dar numai în stadiu tânăr.
Coriolus versicolor (L. ex Fr.) Quel./Trametes versicolor (L. ex) Pil./Polystictus versicolor (L. ex Fr.) Sacc.-iasca de cioată a foioaselor.Corpurile fructifere sunt asociate, suprapuse, sesile, subţiri de 1-3 mm şi 1-6 cm diametru, coriacee, cu zone concentrice brune, cafenii, roşietice, cenuşii, gălbui, păros catifelate pe suprafaţă.Tuburile sporifere au 1-2 mm, sunt albe sau albicioase.Porii sunt albi sau gălbui, circulari sau unghiuloşi.Carnea este albă, coriacee. Tuburile sunt lungi de 1-3 mm, iar porii mici, rotunjiţi, la început albi, apoi mai mult sau mai puţin gălbui-roşietici.Sporii sunt cilindrici, uşor arcuaţi, de 5-7×5-2,5 microni, hialini.Se dezvoltă ca saprofită pe trunchiurile tăiate, arborii şi ramurile căzute în pădure, pe aproape toate esenţele foioase, producând un putregai alb al lemnului.Tot timpul anului.
Coriolus hirsutus (Wulf. ex Fr.) Quel. / Trametes hirsuta (Wulf. ex Fr.) Pil. / Polystictus hirsutus (Wulf. ex Fr.) Fr.Corpurile fructifere sunt asociate, suprapuse.Pălăria este subţire, de 4-10 mm, semicirculară, de 3-10 cm diametru, păros-catifelată pe partea superioară, cu zone concentrice de culoare mai închisă şi mai deschisă, albicioasă, gălbuie sau cenuşie. Marginea fructificaţiilor este subţire, deschisă la culoare, la bătrâneţe lobată şi puţin recurbată. La început aceste fructificaţii sunt moi, apoi devin tari, coriacee.Tuburile sporifere sunt destul de lungi, de 2-4 mm.Porii sunt rotunzi, la maturitate unghiuloşi sau neregulaţi, albicioşi, apoi gălbui-cenuşii.Carnea este albicioasă, moale la început, apoi coriacee, uscată.Sporii hialini, elipsoidali sau cilindrici, au 5-8×1,5-2,5 microni.Creşte ca saprofită pe aproape toţi arborii foioşi, din regiunea de câmpie până în regiunea montană ; este mai frecventă pe stejar, fag, carpen, alun, plopi negri, pomi fructiferi, producând un putregai alb al lemnului.Tot timpul anului.
Hirschioporus abietinus (Dicks. ex Fr.) Donk / Trametes abietina (Dicks.) Pil.Corpurile fructifere sunt întinse pe substrat, cu o parte superioară recurbată ca o mică pălărie de 1-3 cm, foarte subţiri, cu şanţuri albicioase-cenuşii-roşietice, tomentoase.tuburile sporifere sunt scurte, nestratificate.porii au 0,3-0,8 mm diametru, sunt sinuoşi, labirintiformi, de culoare cenuşie până la brună-violacee.Trama foarte subţire, membranoasă, coriacee, brună-deschis sau brună roşietică.Sporii sunt hialini, netezi, subcilindrici, de 6-8×3-4 microni. creşte pe trunchiuri şi ramuri de conifere, producând un putregai alb al lemnului.Tot timpul anului.
Picnoporus cinnabarinus (Jacq.) Karst. / Trametes cinnabarina (Jacq.) Fr.Corpurile fructifere au pălăria de 1,5-6 cm diametru, groasă de 0,5-1,5 cm, semicirculară, convexă sau turtită, adesea neregulată, izolate sau imbricate, asociate, galbene-portocalii-roşietice, decolorându-se cu vârsta.tuburile sporifere sunt dispuse pe un singur strat şi măsoară 1,5-6 mm.Porii, de 0,25-0,4 mm diametru, au culoare roşie aprins.Trama este groasă de 1-5 mm, moale, sponginoasă, apoi suberoasă, roşie, zonată.Sporii cilindrici, de 5-6×2-2,5 microni, sunt hialini, netezi.Creşte pe lemnul arborilor foioşi, producând un putregai alb-portocaliu al lemnului.Vara.
Polypilus umbellatus (Pers. ex Fr.) Bond. et Sing / Grifola umbellata (Pers) Pil. / Polyporus umbellatus (Pers.) Fr. / Polyporus ramosissimus (Schaeff.) Schronet.-bureţi iepureştiCorpurile fructifere sunt aglomerate până la 200 de exemplare şi ating 50 cm în diametru şi 4 kg masa ; sunt sudate prin picior.Pălăria, izolată, are 2-4 cm diametru, este cărnoasă, subţire, de culoare cenuşie-brună-deschis, la început sferică, semisferică şi în cele din urmă în formă de pâlnie, acoperită scavme fine, cu marginea uşor răsucită.Tuburile sporifere sunt albe, foarte scurte, lung decurente pe picior.Porii, albi mici, circulari, sunt poligonali când coboară pe picior.Piciorul destul de lung, este alb, central.Trunchiul comun, scurt, gros, foarte ramificat.Carnea este albă, moale, suculentă, cu miros de făină şi gust dulce.Sporii, de 7-10×2-4 microni, hialini, albi în masă, oblongi, netezi, multigutulaţi.Creşte la baza arborilor bătrâni, mai ales stejar, fag.Vara-toamna.Comestibilă, mai ales în stadiu tânăr.
Daedaela quercina L. ex Fr. / Trametes quercina (L. ex Fr.) Pil.-iasca de cioata a stejarilor.Corpurile fructifere sunt multianuale, au forma de consolă, sunt sesile, izolate sau imbricate, uneori întinse pe trunchiuri, de consistenţă suberoasă. Partea superioară a fructificaţiilor este aproape plană, uşor păroasă, zonată, gălbui-cenuşie, cu marginea subţire. Tuburile sporifere sunt confluente, de forma unor lamele, labirintiforme.Porii sunt labirintiformi, rar unghiuloşi, albicioşi.Trama este suberoasă, elastică, gălbuie.Sporii elipsoidali sau cilindrici, de 5-7×2,5-3,5 microni, hialini.Se dezvoltă ca saprofită pe lemnul de stejar, rar pe alţi arbori foioşi, producând un putregai roşietic al lemnului.Tot timpul anului.
Gloeophyllum abietinum (Bull. ex Karst.) Karst. / Lenyites abietina (Bull.) Fr.Corpurile fructifere sunt sesile, întinse pe substrat, cu o margine întoarsă de obicei, imbricate sau ieşind prin crăpăturile scoarţei.Faţa superioară are 5-25 mm lăţime şi este de culoare brună-închis, păroasă.Himenoforul are formă de lamele brune-cenuşii, groase, distanţate, neregulate, anastomozate.Trama coriacee, brună roşcată.Sporii subcilindrici, hialini, apoi bruni, netezi, de 9-12 cmx3-4,5 microni.Creşte pe trunchiurile, ramurile şi lemnul de conifere, producând un putregai roşietic. Tot timpul anului.
Scutiger ovinus (Schaeff. ex Fr.) Murr. / Caloporus ovinus (Schaeff.) Quel. / Polyporus ovinus (Schaeff.) Fr.-buretele oilorCorpurile fructifere au formă de pălărie cu picior, sunt grupate şi adesea concrescute.Pălăria de 5-10 cm diametru şi 1-2 cm grosime, culoare albă sau albicios cenuşie, este sferică, semisferică apoi întinsă, cu marginea răsucită, adesea neregulată, sudată cu pălăria de exemplarele vecine, netedă, cărnoasă, elastică.Tuburile sporifere sunt albe, foarte scurte de 1-2 mm lungime, decurente, se îngălbenesc la atingere sau cu vârsta.Pori albi, gălbui cu vârsta, foarte mici, de 0,15-0,2 mm, sferici sau unghiuloşi.Piciorul, de 1-3 cm în diametru şi de 2-6 cm înălţime, are aceiaşi culoare cu pălăria sau mai deschis ; este cilindric, tare, solid, îngustat la bază, central sau excentric, neted sau pruinos.Carnea albă, devenind gălbuie cu vârsta, tare, cu miros şi gust plăcut.Sporii, de 3-5×3-3,5 microni, sunt hialini, albi în masă, ovoizi, netezi, unigutulaţi.Creşte în grupuri numeroase în păduri de conifere, rar de foioase, în luminişuri, în regiunea de munte.Vara-toamna.Comestibilă, numai în stadiul tânăr.
FAMILIA FISTULINACEAE
Fistulina hepatica Schaeff. ex Fr.-limba boului, păstrăv roşu de stejar, bureţi de stejar.Corpurile fructifere sunt izolate sau asociate, etajate, de 10-20 cm diametru şi 2-6 cm cm grosime, cărnoase, lobate, de culoare roşie ca sângele, brune cu vârsta, de forma unei limbi sau lob de ficat, vâscoasă pe partea superioară şi cu numeroase papile punctiforme.Tuburile sporifere, în formă de cupă, sunt scurte, gălbui-albicioase.Porii sunt albi la început, apoi gălbui, în cele din urmă roz, bruni la atingere, mici, circulari.Piciorul este scurt, gros, lateral, de 3-7 cm, brun-negricios, plin, dur, pruinos.Carnea este roşie, fibroasă, secretă un latex roşu cu miros plăcut şi gust puţin acrişor.Sporii sunt ovoizi, de 4-5×3-4 microni, gălbui, culoare în masă brună-deschis sau roză, netezi cu o picătură uleioasă.Creşte solitară sau în grupuri, la baza trunchiurilir de copaci vii şi în scorburile arborilor bătrâni, mai ales stejari, producând un putregai roşu al lemnului.Vara-toamna.Comestibilă.
FAMILIA CLAVARIACEAE
Clavariadelphus pistillaris (Fr.) Donk / Clavaria pistillaris Fr. / Clavaria spathulata Chev.
Sparassis crispa (Wulf. ex Fr.) Fr. / Sparassis ramosa (Schaeff.) Schroet.-creasta cocoşului, creţişoare, creţuşca
Ramaria botrytis (Pers. ex Fr.) Rick. / Clavaria botrytis Pers.-rămurele, opintici, bureţii veveriţei, togmăgel, burete de conopidă, barba caprei, creasta cocoşului, mărgean, creţişoară, bureţi creţi, meloşel.
Ramaria formosa (Fr.) Quel. / Clavaria formosa Pers / Claveriella formosa (Fr.) Karst.-meloşel, barba caprei, togmăgel.
Ramaria flava (Fr.) Quel. / Clavaria flava Schaeff. / Clavaria lutea Vitt.-barba caprei, meloşel, burete creţ, rămurele, creţişoară, tocmăgei, creasta cocoşului, laba mâţei, buretele calului, laba ursului, opintici.
FAMILIA CANTHARELLACEAE
Cantharellus cibarius Fr. / Cantharellus vulgaris S. F. Gray / Craterellus cibarius (Fr.) Quel.-bureţi gălbiori, bureţi galbeni, ciuculeţi gălbiori, gălbenele, unghia caprei, ciureţi, ciga mică, urechiuşe, gălbiori, carnea găinii.Ciupercă mică spre mijlocie, cu pălăria galbenă, de 3-7 cm diametru. Nu are propriuzis lamele, dosul pălăriei fiind ridat bifurcat. Carne alb-gălbuie ; în stare crudă are miros aromat. Picior scurt, gros de 1-2 cm. Creşte în păduri de foioase şi conifere, preferă pantele acoperite cu muşchu. După ploi pot apărea în cantităţi mari.
Common Name Chanterelle Location Soquel Demonstration Forest in central coastal California Habitat Associates with a wide variety of tree species. In california these include coast live oak, tan oak, Douglas fir and redwood. Comments These are small examples of the ledgendary giant California Chanterelle. Those unfamiliar with this species should be careful to note the fold-like spore bearing surface (as opposed to the gills found most Agarics).
Craterellus cornucopioides (L. ex Fr.) Pers. / Cantharellus cornucopioides Fr.-trâmba piticilor, trâmbiţa morţilor, cornul abundenţei.
FAMILIA PLEUROTACEAE
Pleurotus ostreatus (Jacq. ex Fr.) Kumm.-păstrăv, păstrăv de fag, burete negru, găinuşa pădurii, păstrag, păstrăvul cerului.
Panus tigrinus (Bull. ex Fr.) Sing. / Lentinus tigrinus Bull.
Panus rudis Fr. / Pleurotus rudis (Fr.) Pil.
Schizophylulum commune Fr. / Schizophylulum alneum (L.) Schroet.
FAMILIA HYGROPHORACEAE
Hygrocybe coccinea (Schaeff. ex Fr.) Kumm. / Hygrophorus coccineus (Schaeff.) Fr.
Hygrocybe conica (Scop. ex Fr.) Kumm.
Hygrocybe miniata (Fr.) Fr. Location Gualala, California. Habitat Mixed woods.
FAMILIA TRICHOLOMATACEAE
Laccaria laccata (Scop. ex Fr.) Berk. et Br. / Clitocybe laccata Fr.
Omphalotus olearius (DC. ex Fr.) Sing. / Pleurotus olearinus (DC.) Gill.
Clitocybe infundibuliformis (Schaeff. ex Fr.) Quel.
Clitocybe odora (Bull. ex Fr.) Kumm.
Clitocibe geotropa (Bull. ex Fr.) Quel.
Lepista nuda (Bull. ex Fr.) Cooke / Rhodopaxillus nudus (Bull ex Fr.) Maire / Tricholoma nudum Quel.
Tricholoma magnivelare (Peck) Redhead Location Humbolt County, California. Habitat Tanoak with huckleberry understory.
FAMILIA AMANITACEAE
Volvariella bombycina (Schaeff. ex Fr.) / Volvaria bombycina (Pers) Quel.Pălăria ovoidă sau campalnuată, de 5-20 cm în diametru, foarte cărnoasă, moale, intens păroasă, gălbuie, mai rar albă.Lamelele sunt libere, la început albe, apoi roz.Piciorul are 6-20 cm lungime şi 0,7-2 cm grosime, este plin, neted, alb sau gălbui , cu o volvă foarte mare, la bază, lobată, albicioasă, care acoperă la început întregul corp fructifer.Carnea este albă, moale, cu miros puternic, plăcut.Sporii sunt roz sau roz-gălbui, elipsoidali, de 7-10×5-6 microni.Creşte pe trunchiuri putrede de foioase (tei, castan, fag, ulm etc.). Adeseori apare în scorburile arborilor bătrâni.Vara-toamna.Comestibilă.
Pluteus cervinus (Schaeff.) Quel.-popinci, buretele cerbilor.Pălăria este campanulată la început, apoi se întinde atingând 8-12 cm în diametru, de culoare brună-gălbuie, roşietică sau cenuşie, cărnoasă, vâscoasă pe timp umed, netedă, cu marginea subţire, întreagă, fragilă.Lamelele sunt albicioase la început, apoi cenuşii-rozee, devenind roz la maturitatea sporilor, libere, largi, serate.Piciorul are 5-10 cm înălţime şi 1-1,5 cm grosime, este alb-cenuşiu, striat cu fibrile brune, cilindric, uşor îngroşat şi curbat la bază, plin.Carnea este albă, brună sub cuticula pălăriei, moale cu gust dulce, plăcut şi fără miros.Sporii, de 4-6×7-10 microni, sunt ovoizi, de culoare roz-gălbuie deschis, roz în masă, netezi, gutulaţi.Creşte izolat sau în grupuri pe trunchiuri căzute de arbori, pe ramuri, rădăcini şi chiar fragmente de lemn de conifere sau foioase.Primăvara-toamna.Comestibilă.
Amanita caesarea (Scop.) Pers.-crăiţe, roiniţă, crăinţ, burete domestic.Pălăria de 10-20 cm diametru, portocalie sau galbenă-aurie, netedă, strălucitoare, rar acoperită cu resturi din văl, cărnoasă, sferică la început, semisferică, apoi întinsă cu marginea fin striată. În stadiul tânăr are aspectul unui ou, fiind acoperită în întregime dee vălul universal, îngroşat, alb.Lamelele libere, largi, inegale, au culoarea galbenă-aurie.Piciorul, de 2-3 cm diametru şi 8-12 cm înălţime, este galben-auriu, cărnos, plin, cilindric, îngroşat către bază, neted, apoi uşor sponginos.Inelul este galben, striat, lăsat în jos.Volva este membranoasă, albă, întreagă, lobată, densă, persistentă, înconjură piciorul la bază.Carnea este albă, galbenă sub cuticula pălăriei şi piciorului, densă, cu miros şi gust foarte plăcut.Sporii sunt hialini, albi în masă, de 6-7×8-12 microni, ovoizi sau elipsoidali, gutulaţi, netezi.Creşte izolat sau în grupuri în păduri de foioase, în luminişuri.Vara-toamna.Comestibilă, foarte bună, considerată ca cea mai bună dintre ciuperci.
Amanita citrina (Schaeff. ex) S. F. GrayPălăria, de 6-10 cm diametru, este cărnoasă, semisferică, apoi întinsă, de culoare galbenă ca sulful sau galbenă ca lămâia, galben-verzuie sau brună-deschis, acoperită cu solzi neregulaţi albicioşi sau bruni caduci ; marginea pălăriei este netedă.Lamelele sunt libere, albe,largi.Piciorul este alb sau galben-deschis, înalt de 6-12 cm, gros de 1-1,5 cm, striat deasupra inelului, umflat la bază într-un bulb sferic ; piciorul este plin, la maturitate gol în interior.Inelul este gălbui, striat, lăsat în jos.Volva lipită de tub, are culoarea albă, sau se observă sub formă de resturi de volvă.Carnea este albă, cu miros şi gust neplăcut.Sporii hialini, albi în masă, de 8-10 microni, sunt globuloşi, netezi.Creşte în păduri uscate, în liziere.Vara-toamna.Necomestibilă – gust neplăcut, inofensivă.
Amanita muscaria (L. ex Fr.) Pers. ex Cooke-muscariţa, buretele şerpesc, bureţi pestriţi, pălăria şarpelui, burete de gâze, muscarin.Pălăria de 8-20 cm diametru, are culoarea roşie sau roşie-portocalie ; acopeită cu numeroşi solzi albi sau puţini gălbui, este convexă la început, apoi întinsă, cărnoasă, umedă sau puţin vâscoasă, cu marginea striată.Lamelele serate, distanţate, libere, albe sau cu o tentă gălbuie, sunt inegale.Piciorul este alb, până la 25 de cm înălţime şi 2,5 cm grosime, plin la început, apoi în interior, neted, dilatat la bază într-un bulb sferic, înconjurat de resturi de volvă sub forma unor verici în cercuri concentrice.Inelul membranos alb sau galben pal, lăsat în jos.Volva friabilă rămâne sub formă de resturi, dispuse concentric în partea bazală. Carnea este albă, galbenă-roşietică sub cuticula pălăriei, are miros şi gust dulce, destul de plăcut.Sporii sunt hialini, albi în masă, netezi, ovoizi, de 10-12×6-7 microni, gutulaţi.Creşte în luminişuri de păduri de conifere şi foarte rar în păduri de foioase.Vara-toamna.Otrăvitoare.
Amanita muscaria var. flavivolvata (Fr.) Hooker Common Name Fly Agaric Location Jughandle State Park in Mendocino County, California Time December 1994 Habitat Pine forest. Comments This is the classic fairy-tale fungus and is always a stunning species to come across in the field. In some parts of the world this species is eaten because it can induce hallucinations. However, this species also contains a number of toxins that can be fatal if present in sufficient quantity. Several deaths have been attributed to this species in the US.
Amanita pantheria (DC. ex Fr.) Schumm.-buretele pestriţ, buretele bulbos.Pălăria are 6-10 cm, este convexă apoi întinsă, cărnoasă, fragilă, vâscoasă pe timp umed, lucioasă pe timp uscat, de culoare cafenie-cenşie, cenuşie-olivacee sau ocracee, mai închisă la centru, cu numeroşi solzi albi pe suprafaţă, caduci, dispuşi regulat în cercuri concentrice ; marginea pălăriei este striată.Lamelele albe, numeroase, libere, serate.Piciorul este alb, api gol în interior, striat deasupra inelului, bulbos la bază, neted, de 10-15 cm înălţime şi 0,5-3 cm grosime.Inelul este alb, membranos, striat, lăsat înjos, situat cam la jumătatea piciorului.Volva albă, lipită de bulb, friabilă, adesea sub formă de 3-4 inele albe, înconjură bulbul voluminos. Carnea albă, cu miros puţin pronunţat, are gust dulceag apoi acru.Sporii sunt hialini, albi în masă, sferici sau elipsoidali, gutulaţi de 10-12×7-8 microni. Creşte în păduri de foioase şi conifere.Vara-toamna.Otrăvitoare.
Amanita phalloides (Vaill. ex Fries=Fr.) Secretan-ciuperca albă, buretele viperei.Pălăria de 7-15 cm diametru, este cărnoasă, la început sferică apoi întinsă, foarte rar cu resturi de volvă sub formă de plăci largi albe. Culoarea pălăriei este variată, adeseori galbenă-verzuie,, galbenă ca lămâia, verde-măslinie-gălbuie, mai închisă la centru.Suprafaţa pălăriei este netedă, fin striată, cu mici striuri brune sau negre, care se întind în raze de la centru către margine ; marginea este netedă.Lamelele albe, cu reflexe verzui sau galbene, sunt libere, inegale.Piciorul de 5-11cm înălţime, şi 1-2 cm grosime, este albicios, plin, dilatat la bază într-un bulb mai mult sau mai puţin dezvoltat, deasupra inelului şi în dreptul volvei este verzui ; poate fi pătat în zig-yag cu verde. Inelul membranos, striat, lăsat în jos.Volva este persistentă, membranoasă, bine dezvoltată, albă, lobată.Carnea este cărnoasă, albă, moale, cu gust şi miros neplăcut.Creşte pe sol, izolat sau în grupuri, uneori formând hore de vrăjitoare în păduri de foioase sau conifere, în locuri umbroase şi umede.Vara-toamna.Foarte otrăvitoare. Location Central coastal California under live oak Habitat Grows under a wide variety of hardwoods. Primarily oaks. Comments Amanita phalloides is often considered the deadliest mushroom in the world. It is certainly responsible for more deaths in the Western US than any other species. In some ways this is not a great example of the species since it does not show its characteristic green tone. In addition, several of the other classic features of this mushroom are not clearly visible such as the ring around the stipe or the sheathing volva. On the other hand, this photo serves to demonstrate that this species is not always recognizable based just on these features. One key characteristic it does show is the metallic luster of the cap.
Amanita rubescens (Pers.) Quel.Pălăria, de 8-15 cm diametru, este globuloasă, convexă, apoi întinsă, de culoare brună-roşietică mai închisă sau mai deschisă ; cărnoasă, acoperită cu solzi cenuşii sau rosşietici, turtiţi, caduci, marginea pălăriei nu este striată.Lamelele albe sau cenuşii, capătă cu timpul o tentă roşiatică ; sunt distanţate, inegale, libere.Piciorul de 2-4 cm diametru şi 8-14 cm înălţime, alb-roz, roşietic mai ales către bază, este solid, striat deasupra inelului şi mai subţiat, se termină la bază, cu un bulb ovoid, este plin la început, apoi spongios sau cu crăpături.Inelul este alb-roz deasupra şi galben-roşiatic dedesubt, larg, persistent, lăsat în jos şi striat.Volva nu este persistentă. Se observă rareori sub formă de fragmente în jurul porţiunii bulboase a piciorului.Carnea este albă sau roz – în contact cu aerul, la baza piciorului sau când rupem corpurile fructifere ; are miros plăcut, uşor, gust dulce, apoi acru şi amar.Sporii au 5-8×8-10 microni, sunt ovoizi, hialini, albi în masă, netezi, multigutulaţi.Creşte izolat sau în grupuri în păduri de conifere sau de foioase.Vara-toamna.Comestibilă, foarte bună.
Amanita vaginata (Bull. ex Fr.) Vitt. / Amanitopsis vaginata RozeCiupercă tericolă, creşte izolat, destul de des întâlnită.Pălăria, de 5-16 cm diametru, este campanulată apoi întinsă, netedă, satinată pe timp uscat, vâscoasă pe timp umed, bine vizibil striată pe margine până la jumătate din suprafaţa pălăriei, uneori cu un umbone central. Culoarea pălăriei este foarte variabilă : cenuşie, cenuşiu metalică, plumburie, galbenă deschis sau roşcată.Lamelele albe, sunt libere sau puţin decurente.Piciorul este subţire, fragil, de 1-2 cm grosime şi 10-20 cm înălţime, alb sau colorat ca şi pălăria, cilindric subţiat către vârf, uşor unflat la bază şi îngustat în partea superioară , neted, fistulos.Inelul lipseşte.Volva este persistentă, albă sau uşor colorată, adesea foarte înaltă, semiliberă, lobată.carnea este albă, fără miros şi gust dulceag.Sporii sunt sferici, hialini, albi în masă, de 10-12 microni, netezi, unghiulaţi.Creşte izolat sau în grupuri în păduri de conifere şi de foioase, în liziere, parcuri, locuri înierbate.Prinăvara-vara-toamna.Comestibilă, în stadiul tânăr.
Amanita pachycolea Stuntz in Thiers & Ammirati Location Central coastal California mixed fir, madrone, tan oak woodlands Habitat Mixed woods Comments This large member of Amanita section Vaginatae is found fairly commonly in California. Like the other members of its section it is edible, though I have never particularly enjoyed it.
Amanita velosa LloydCommon Name Spring Time Amanita, Lobster Amanita Location Santa Cruz, CaliforniaHabitat Grasslands with coast live oak. Comments This species is an extraordinarily good edible, but must be collected by experts. There are several closely related species that occur in the same habitat that are deadly poisonous. Key characteristics include the salmon-pink cap color, the lack of partial veil, a voluminous sack-like volva, a persistent volval patch on cap and a striate cap margin.
Amanita fluvaAmanita croceaAmanita rubescens
FAMILIA AGARICACEAE
Macrolepiota procera (Scop. ex Fr.) Sing. / Lepiota procera (Schaeff.) Quel.-buretele şerpesc, pălăria şarpelui.Este o ciupercă mare, spectaculoasă, cu pălăria de 10-30 cm diametru, ovoidă la început apoi semisferică, întinsă, central mamelonată, de culoare brună-deschis şi netedă în centru, acoperită în rest cu solzi bruni, dispuşi concentric.Lamelele sunt cărnoase, largi, libere, albe, cenuşii sau gălbui, devenind brune cu vârsta, îndepărtate de picior.Piciorul este de 15-35 cm înălţime şi 1-3 cm grosime, de culoare cenuşie, cu numeroşi solzi bruni, dispuşi în benzi transversale, cilindric, bulbos la bază.Inelul este mobil, alb-gălbui, neted către picior, păros la extremitatea cealaltă.Carnea este albă, devine brună, cu gust dulce de alună şi miros plăcut.Sporii sunt lung-ovoizi, de 8-12×16-20 microni, hialini, albi în masă, netezi, multigutulaţi.Creşte izolat sau în grupuri în păduri deschise, pajişti, locuri înierbate.Vara-toamna.Comestibilă, foarte bună. Se consumă numai pălăria deoarece piciorul este foarte tare.
FAMILIA COPRINACEAE
Coprinus atramentarius (Bull. ex Fr.) Fr.-popenchi
Coprinus comatus (Muller în Fl. Dan. ex Fr.) S.F.Gray / Coprinus procellanus Schaeff.-bureţi popenchi, căciula şarpelui.
Coprinus micaceus (Bull. ex Fr.) Fr.Common Name Mica Cap Location House lawn at the base of a weeping willow Los Angeles, California Habitat Disturbed soil often near grass Comments Small yellowish flecks on the caps are the remnants of the universal veil these fungi have when they are very young. The flecks often glisten in the sunlight like mica. This species is edible, though it tends to be small and fairly flavorless. Fortunately, it often occurs in large numbers, so it is worth trying.
Coprinus plicatilis (Fries) Fries
Psathyrella hydrophyllum (Bull.) Quel. / Hypholoma hydrophyllum (Bull.) Quel. / Hypholoma appendiculatum Fr.
FAMILIA BOLBITIACEAE
Agrocyve dura (Bolt. ex Fr.) Sing. / Pholiota dura Quel.
Agrocybe praecox (Pers. ex Fr.) Fayod et Aut./ Pholiota praecox Pers.
FAMILIA STROPHARIACEAE
Pholiota sqarrosa (Pers ex. Fr.) Kumm. / Agaricus squarrosus Bull. / Dryophyla squarrosa (Pers. ex Fr.)
FAMILIA CORTINARICEAE
Cortinarius sodagnitus Henry
Cortinarius cinnamomeus (L. ex Fr.) Fr.
Cortinarius collinitus (Sow. ex Fr.)
Cortinarius fulgens (Alb et Schw.) Fr.
Inocybe fastigiata (Fr. ex Schaeff.) Quel.
Rozites caperata (Pers. ex Fr.) Karst.
FAMILIA RHODOPHYLLACEAE
Rhodophyllus lividus (Bull.) Quel.
Rodophyllus clypeatus (L. ex Fr.) Quel. s.s. Sing. / Entoloma clypeatum (L.) Fr.
Clitopilus prunulus (Scop. ex Fr.) Kumm.-nicoreţi, nicorete, sălcioare.
FAMILIA PAXILLACEAE
Paxillus involutus (Batsch. ex Fr.) Fr.
FAMILIA GOMPHIDIACEAE
Gomphidius rutilus (Schaeff. ex Fr.) Lund. et Nannf. / Gomphidius viscidius (L.) Fr.
FAMILIA BOLETACEAE
Suillus grevillei (Klotsch) Sing. / Boletus elegans Schum.
Suillus luteus (L. ex Fr.) S.F. Gray / Boletus luteus (L.) Fr.-turta vacii, văcuţe.
Xerocomus badius (Fr.) Khun. ex Gill. / Boletus badius Fr.
Boletus edulis Bull. ex Fries-hrib. mânătarcă, burete, hrighi, mitarcă pietroasă, nitarcă, pâinea pădurii, mitarcă roşie, pitoancă.
Boletus aereus Bull. ex Fr.
Boletus satanas Lenz-hrib ţigănesc, burete roşu, buretele dracului.
Boletus appendiculatus Schaeff.
Boletus Iuridus (Schaeff.) Fr.-chitarcă, pitarcă, mitarcă grasă
Boletus pachypus Fr. / Boletus calopus Fr.
Boletus sanguineus With.-bureţi de stejar.
Boletus rufus (Schaeff.) Fr.-chitarcă, chtărcuţă, chituşcă, mânătarcă roşie, pitarcă portocalie.
Boletus subtomenetosus (L.) Fr.-buza caprei.
Leccinum scabrum (Bull. ex Fr.) S.F. Gray / Boletus scaber (Bull.) Fr.-chitarcă, pitarcă, burete de mesteacăn, mitarcă grasă, buretele călugăresc.
FAMILIA STROBILOMYCETACEAE
Strobilomyces floccopus (Vahl. in Fl. Dan. ex Fr.) Karst. / Boletus strobilaceus Scop ex Fr. / Strobilomyces strobilaceus (Scop ex Fr.) Berk.
FAMILIA RUSSULACEAE
Lactarius deliciosus (L. ex Fr.) S.F. Gray.-râşcov, roşcov, pita pădurii, lăptuci, bureţi dulci, pâinea pădurii, roşcovul de brad, râşcov de fag.
Lactarius piperatus (L. ex Fr.) S.F. Gray-burete pipărat, iuţari, burete iute, iuţişori, bureţi albi, bureţi usturoşi, iuţani, burete lăptos, burete acru.Ciupercă tericolă, creşte izolat sau în grupuri mici. Pălărie catifelată, convexă, apoi pâlniată ; mijlocie dar mai ales mare, 10-20 cm în diametru. Este albă, pătată din loc în loc cu mici zone ruginii. lamelele foarte strânse, albe sau crem, care pot ajunge spre verzui din cauza latexului secretat. Picior cilindric tare de culoare albă, înalt de 2-5 cm, cu diametrul de 1,5-2,5 cm. Carne albă -crem. În contact cu aerul secretă un latex alb, pişcător.
Lactarius velerius
Lactarius rufus (Scop. ex Fr.) Fr.
Lactarius volemus Fr.-râşcovel, pita vacii, râşcovi, râşcov lăptos, râşcov auriu, râşcov dulce, vineţică cu lapte,lăptuca dulce , burete dulce, burete lăptos, burete roşu, văcăruş.Ciupercă mijlocie spre mare 6-14 cm diametru. Pălăria poate fi portocalie, brun – roşiatică, prunoasă, catifelată, lamelele brun-ocru. Picior de 1,5-3 cm diametru, cilindric, de culoarea pălăriei, înalt de 6-10 cm. În contact cu aerul carnea secretă latex (lapte).
Lactarius scrobilatus (Scop. ex Fr.) Fr.
Lactarius quietus
Russula virescens (Schaeff. ex Zanted.) Fr.-hulubiţe, hulubiţe pestriţe
Russula emetica (Schaeff.) Fr.-scuipatul dracului, stupitul satanei, vineţica focului, pâinişoară piperată.
Russula foetens Pers. ex Fr.
Russula nigricans Bull. ex Fr.
Russula lepida Fr.
Russula vesca Fr.-vineţicăCiupercă mijlocie. Pălăria are 5-8 cm, de culoare maronie sau bej-rozalie. Lamele albe, friabile ; piciorul fără guleraş pocneşte la rupere. Creşte vara şi toamna, pe solul pădurilor de foioase.
Russula alutacea (Pers. ex Schw.) Fr. sensu Melzer ex Zavra-pâinişoară.
Russula cyanoxantha (Schaeff. ex Schw.) Fr.-pâinişoare
Russula integra (L. ex Vitt. p.p.) Fr. sensu Sing.-vineţică, pâinişoare, pâinişoara cucului, nitărci, azimioare.
FAMILIA PHALLACEAE
Phallus impudicus L. ex Pers / Ithyphallus impudicus (L.) Fisch.-burete puturos
FAMILIA LICOPERDACEAE
Calvatia excipuliformis (Pers.) Pers./ Lycoperdon excipuliforme Pers. / Lycoperdon saccatum Fr.
Lasiosphaera gigantea (Pers.) F. Smarda. / Calvatia maxima (Schaeff.) Morg. / Bovista gigantea Nees / Lycoperdon giganteum Batsch. ex Pers.
Lycoperdon perlatum Pers. / Lycoperdon gemmatum Batsch.
Lycoperdon pyriforme Pers / Lycoperdon saccatum Pers / Lycoperdon gregarium Vel.
Bovista nigrescens Pers. / Lycoperdon nigrescens (Pers.) Vitt. / Globaria nigrescens (Pers.) Quel.
Lycoperdon nettyanaLocation Humbolt County, California. Habitat Under Douglas Fir.
FAMILIA GEASTRACEAE
Geastrum fimbriatum Fr. / Geaster fimbriatus Vitt.-steaua pământului
FAMILIA CALOSTOMATACEAE
Astraeus hygrometricus (Pers.) Morg. / Geaster hygrometricus Fr.
FAMILIA SCLERODERMATACEAE
Scleroderma aurantium (L.) ex Pers. / Scleroderma vulgare Fr.-buretele cerbilor
FAMILIA NIDULARIACEAE
Cyathus striatus (Huds.ex Pers.) Willd. ex Pers.-scafiţa
Cyathus stercoreus (Schw.) de Toni in Sacc.Location Santa Cruz, New Mexico. Habitat Dung.
FAMILIA AURICULARIACEAE
Auricularia mesenterica Pers.
Auricularia auricula (Hook.) Underw. / Hirneola auricula-judae (Bull. ex St. Am.) Berk. / Auricularia judae Lk.-urechea Iudei, burete de soc
FAMILIA TREMELLACEAE
Pseudohydnum gelatinosum (Fr.) Karst. / Tremellodon gelatinosum (Fr. ex Scop.) Pers.-tremurici.Corpurile fructifere de 3-8 cm diametru, prezintă o parte terminală lăţită, prevăzută pe faţa inferioară cu ţepi, şi o parte bazală ca un picior foarte scurt ; are culoarea albă sau albă-cenuşie, translucidă.Carnea este, de asemenea, albă, translucidă, gelatinoasă la umezeală ; uscată devine tare.Sporii sunt gălbui, ovoizi-oblongi, de 5-7,7×4,5-6,5 microni.Vara-toamna.Comestibilă.
Tremiscus helvelloides (Fr.) Donk / Guepina helvelloides (DC.) Fr.-urechiuşăCorpurile fructifere sunt în formă de cornet despicat sau de spatulă, de 3-12 cm înălţime, îngustat spre bază, gelatinos, sunt elastice, translucide de culoare roşie-portocalie.Stratul himenal se află pe partea exterioară a corpului fructifer, este neted sau puţin cutat, pruinos.Carnea este groasă şi gelatinoasă.Sporii hialini, oblongi elipsoidali, sau reniformi, au 9-12×4,5-6 microni.Creşte pe sol cu mult humus sau printre muşch, în locuri umede în păduri de conifere.Vara-toamna.Comestibilă. Se poate consuma şi crudă, ca salată.
Tremella lutescens Fr.Corpul de fructificare este format dintr-o masă gelatinoasă, de 1-10 cm diametru, la început galbenă api portocalie, plisat-ondulată, neregulat sinuasă cu lobi turtiţi, fixată pe substrat printr-un picior mai întunecat foarte scurt.Carnea este gelatinoasă, elastică, lipicioasă, fără gust, fără miros, devine tare pe timp secetos şi redevine moale după ploaie.Sporii sunt albi sau gălbui, ovoizi-sferici, au 10-16×6-10 microni.Saprofită pe ramuri căzute de foioase, determinând un putregai alb destul de intens.Necomestibilă.
FAMILIA DACRYOMYCETAEAE
Calocera viscosa (Fr.) Fr.Corpul de fructificare de 2-8 cm înălţime, coraliform ramificat (asemănător cu Clavaria), galben-portocaliu, elastic, puţin gelatinos, are ultimile ramificaţii ca nişte dinţi ascuţiţi. Baza albicioasă, adesea este radicantă, prelungindu-se în substrat cu încă 10-15 cm.Sporii oblongi, ocracei în masă, au 9-12×3,5-4,5 microni.Creşte pe lemn putred de conifere.Necomestibilă.