In legatura cu mecanismele nasterii fenomenului “inteligentei” (inteligenta este o trasatura a personalitatii umane, reprezentand capacitatea generala de a rezolva in mod optim problemele, adica aptitudinea de a face fata tuturor obligatiilor care cer o oarecare facultate de adaptare, un spirit de observatie, de deductie logica etc.) au fost emise diverse teze contradictorii. La o extrema se gaseste teza erditarista, la alta teza ambientalista (ambiental-ansamblul factorilor mediului ambiant). Prima sustine ca inteligenta este innascuta (Platon, Aristotel, Rousseau, Galton, Darlington, Eysenck s.a.), a doua, ca inteligenta este dobandita (Locke, Condorcet, Helvetius s.a.). Intre aceste doua extreme se afla teza dublei determinari, potrivit careia copiii s-ar naste cu un genotip intelectual “potential” a carui realizare depinde de mediul ambiant, nefavorabil sau favorabil (J. Larmat, 1977).
In cercetarile de genetica inteligentei se urmareste, pe baza datelor psihametrice, masurarea “inteligentei generala” a indivizilor, exprimata in mod curent prin coeficientul de inteligenta (Q.I.,engl.-quotient intelectual sau C.I.). Una dintre metodele utilizate in relevarea influentei ereditate-mediu asupra inteligentei generale se bazeaza pe studiul gemenilor monozigoti normali, separati de timpuriu si crescuti in familii diferite. Gemenii monozigoti avand acelasi genotip, deoarece provin dintr-un singur zigot, reflecta in cel mai inalt grad influentele mediului ambiant si evident influenta ereditatii. Cu asemenea subiecti, prin masurarea decalajului mediu al Q.I., comparat cu acel al fratilor si surorilor non-gemeni sau dizigoti sepatati si ei de timpuriu sau si cu al unor indivizi intamplatori, neinruditi, crescuti si ei in alte familii, se poate stabili cu destula acuratete efectul mediilor de viata asupra unor genotipuri identice, a unor genotipuri partial (pe jumatate) comune, a unor genotipuri total diferite. Aplicarea acestei metode de catre o serie de cercetatori a permis sa se evidentieze faptul ca ereditatea are o influenta profunda, in timp ce mediul familial are o influenta relativ slaba. Gemenii monozigotici separati, ca si cei crescuti impreuna, avand acelasi genotip au Q.I. mult mai apropiat (cu un coeficient de corelatie aproximativ, r =0.75-0.80) decat fratii si surorile non-gemeni, care au in comun numai ½ din genele lor (la care, aproximativ, r =0.42) (tabel 1). Din tabelul 1 se desprinde ca identitatea genotipului apropie Q.I. in medii diferite, mai mult decat o face comunitatea de mediu educativ cu genotipuri diferite (si inca numai pe jumatete diferite).
Subiecti si conditii de crestere Autori Newman, FreemanHolzinger Burt Shields Erlenmayer, Jarvik Kimling Gemeni MZ crescuti separatFrati si surori crescuti separatGemeni MZ crescuti impreunaGemeni DZ crescuti impreuna 0.77 0.73 0.86 0.420.88 0.92 0.920.63 0.62 0.53 0.770.410.940.55 0.77
0.760.51 0.750.420.870.53 Aceste date cu o valoare predictiva in concordanta cu principiile geneticii au capatat un suport si prin estimarea heritabilitatii inteligentei (la o populatie de indivizi si nu la un subiect dat). In calcularea heritabilitatii (H) au fost folositi ca subiect gemeni. Dupa Holziger (din J. Larmat, 1977), in interpretarea matematica s-a avut in vedere principiul ca: -DMZ sau diferenta medie a performantelor obtinute de gemenii monozigoti, care au acelasi genotip, exprima numai variatia ambientala (influenta mediului); -DDZ sau diferenta mai mare care separa rezultatele gemenilor dizigoti exprima suma acestei variatii ambientale si a efectelor inegalitatii genotipurilor; -DDZ –DMZ sau diferenta intre diferentele din interiorul perechilor ale performantelor dizigotilor si monozigotilor exprima efectele ereditatii. Deci, expresia heritabilitatii inteligentei este: H=(DDZ-DMZ)/DDZ Pentru simplificare, Holzinger inlocuieste D cu V, deoarece diferenta este exprimata mai corect in termeni de varianta. Ca urmare, de exemplu, VMZ este media patratelor diferentelor dintre performantele obtinute de fiecare monozigot in raport cu media cuplului, deci: H=(VDZ-VMZ)/VDZ Utilizarea acestei modalitati de calcul a relevat o valoare a heritabilitatii inteligentei gemenilor cuprinsa intre 65%-80% dupa Newman si col.(1937), intre 77%-88% dupa Burt si col.(1957). H.J. Eysenck afirama (in “Le Figaro Demanche” din 8-9 oct.1977) ca inteligenta este determinata genetic in proportie de 75%-80%, iar mediul intervine cu 20%-25%. Cu privire la “genotipul inteligentei” trebuie admis ca el poate fi afectat de unele gene majore, dar ca variatia cantitativa continua in care sunt distribuite Q.I. indica implicarea genelor multiple cu efecte mici si aditive. Aceasta poate explica atat potentialul genetic al inteligentei, exceptional de ridicat al geniilor, cat si potentialul anormal de coborat al debililor mintali, care corespund extremelor unei distributii normale (gaussiene) a inteligentei. In general, se admite ca numarul locilor minori implicati in controlul inteligentei este destul de ridicat (cel putin 4-5), a caror actiune prin allelele contribuitoare si a caror efecte care nu trebuie sa fie cu necesitate egale, interfera cu influenta mediului. In situatia ca sistemul de gene multiple ar fi alcatuit din 5 loci cu doua allele (simbolizate I- contribuitoare; i- neutrala) ar fi posibile 1024 combinatii de gene si 243 genotipuri si respectiv fenotipuri, dintre care unele ar avea 10 allele contribuitoare, iar altele 0(zero) allele contribuitoare. La un sistem de gene multiple cu 10 loci, unii indivizi pot mosteni 20 allele contribuitoare, iar la extrema cealalta genotipul va primi doar allelele neutrale. Un genotip saturat cu allele contribuitoare (in lipsa unor modificatori genetici nefavorabili) va manifesta intr-un mediu favorabil aptitudini intelectuale eminente, in timp ce intr-un mediu nefavorabil se va adapta doar satisfacator. Alte doua genotipuri, unul cu 1/2 din allelele contribuitoare din sistem (la 5 loci, 5 allele contribuitoare), ajuns in conditii defavorabile, altul cu 1/5 din allelele contribuitoare (2 allele active din 10 posibile), ajuns in conditii favorabile, vor putea manifesta Q.I. egali. Dupa cum afirma diversi cercetatori, mediul poate ridica sau cobori nivelul Q.I. al unui copil cu mai mult de 20 de puncte(media 100 cu o amplitidine de variatie a Q.I. la populatia din Londra inclusa in 6 categorii socio-profesionale si cercetata 50 de ani, variaza intre 84.9 si 139.7 dupa Burt, 1961). In acest sens trebuie admis caci cultura este o metoda de adaptare la mediul ambiant mult mai rapida si mai eficace decat poate fi schimbarea genetica. Dar evolutia culturala nu a inlocuit evolutia biologica, ci s-a supraadaugat la ea (dupa Th. Dobzhansky, 1966). Asadar, intre genotipul inteligentei si mediul ambiant exista influente si interactiuni care determina varianta fenotipica in cadrul unei populatii. Ca urmare, Q.I., care reprezinta aproximativ suma variantei genotipice (g*g) si influenta mediului (e*e), in anumite conditii se poate integra in egalitatea:t=g*g+e*e (Asa cum s-a aratat VG este alcatuit din: VI- varianta conditionata de interactiunea genelor, VD- varianta conditionata de dominanta si VA- varianta aditiva controlata de gene multiple). In concluzie, la om, ca si la restul animaleleor si plantelor cu sisteme genetice complexe, iar omul poseda cele mai complicat dar in acelasi timp cel mai adaptiv program genetic, zestrea ereditara- genotipul, realizeaza cele mai ample influente si interactiuni reciproce (inclusiv controlate) cu mediul de viata, opera, in proportie insemnata a omului si modelator in buna masura a individului.