Carol von Linné (Charles Linné), cu numele adevărat Carol Ingemarsson, s-a născut la 23 mai 1707 în Roshult (Suedia). Acest savant suedez este un botanist notoriu al secolului XVIII.
Ch.Linné a studiat ştiinţele naturale şi medicale mai întâi la universitatea din Lund, iar mai apoi la universitatea sin Uppsala. În an. 1732 efectuează o călătorie prin Laplandia, ca mai apoi să descrie flora ei.În 1735 se duce la Hartercamp (Olanda), unde conduce Grădina botanică, iar în 1738 se întoarce în Suedia. Practică medicina în Stokholm. În 1739 este ales primul preşedinte al Academiei de Ştiinţe Regale a Suediei. Începând cu anul 1741, activează ca şef de catedră la Catedra Botanică la Universitatea din Uppsala. După moartea sa (10 ianuarie 1778) el este înmormântat la catedrala oraşului Uppsala.Charles Linné, sintetizând datele cunoscute, a creat un sistem destul de reuşit (dar artificial) al naturii. Drept criteriu de bază al clasificării servea structura florii (numărul şi structura staminelor şi a pistilurilor). Anume Charles Linné pentru prima dată a definit termenii de faună şi floră.Deşi artificial, sistemul lui Charles Linné a triumfat, fiind utilizat cu uşurinţă atât de specialişti în învăţământul universitar, cât şi la predarea în şcoală.Charles Linné clasifică lumea în trei regnuri: mineral, vegetal şi animal. Lumea vegetală o clasifică în 24 de clase: 23 de clase – plante cu flori şi o clasă – plantele fără flori; pe când lumea animală o clasifică în 6 clase: mamiferele, păsările, reptilele şi amfibiile (?), peştii, insectele, viermii (?). Aceasta i-a permis să sistematizeze peste 10000 de specii de plante şi circa 4200 de specii de animale. Însă, deşi drept criteriu de bază a clasificării plantelor Charles Linné folosea structura florii, el nu a înţeles în cele din urmă natura sexualităţii la plante.Charles Linné (alături de alţi savanţi) a introdus în denumirea speciilor nomenclatura binară (1732), conform căreia denumirea de specie este alcătuită din două cuvinte latine: unul (primul) – substantivul, care indică proprietăţile generale ale organismului (genului) şi al doilea – adjectivul, care caracterizează anumite însuşiri ale organismului. Astfel, limba latină a rămas “vie” prin nemurirea ştiinţei acestui savant.Considerând specia ca unitate elementară a sistematicii, el afirmă că ea (specia) este fixă şi invariabilă, astfel fiind un adept înflăcărat al creaţionismului şi metafizicii (invariabilităţii fenomenelor).Expresia clasică a lui Charles Linné, care trece ca un fir roşu prin operele sale principale: “Systema naturae” (1735), “Fundamenta botanica” (1736), “Philosophia botanica” (1751), “De sexu plantarum” (1760), “Genera plantarum” (1764) este următoarea: “Species tot sunt quot diversas formas ab initio creavit infinitum ens” – Sunt atâtea specii câte forme diferite a produs la început fiinţa infinită.Cronicarii lui Charles Linné afirmă că, în cele din urmă, el admitea că organismele de pot schimba, pentru aceasta folosind noţiunea de “varietate”.“Varietatea este planta modificată printr-o cauză întâmplătoare: climă, sol, căldură, vânturi, iar odată cu înlăturarea cauzei modificatoare, ea îşi restabileşte structura iniţială”.El a formulat în ultimele lucrări ipoteza formării unor specii noi prin încrucişarea celor vechi.Charles Linné clasifică omul la primate, determinându-l ca Homo sapiens. În scrisoarea către botanistul Gmelin (1709-1775) din 14 februarie 1747 el afirmă: ”…dacă l-aş fi numit pe om maimuţă sau invers, asupra mea s-ar fi năpustit teologii, dar după regulile ştiinţei eu aş fi trebuit să fac acest lucru”.În concluzie, Charles Linné a conceput natura ca o succesiune de specii de fiinţe organizate în unităţi discrete şi distincte, legate printr-o origine comună, alcătuite din indivizi cu trăsături generale identice.
Carol von Linné (Charles Linné), cu numele adevărat Carol Ingemarsson, s-a născut la 23 mai 1707 în Roshult (Suedia). Acest savant suedez este un botanist notoriu al secolului XVIII.
Ch.Linné a studiat ştiinţele naturale şi medicale mai întâi la universitatea din Lund, iar mai apoi la universitatea sin Uppsala. În an. 1732 efectuează o călătorie prin Laplandia, ca mai apoi să descrie flora ei.În 1735 se duce la Hartercamp (Olanda), unde conduce Grădina botanică, iar în 1738 se întoarce în Suedia. Practică medicina în Stokholm. În 1739 este ales primul preşedinte al Academiei de Ştiinţe Regale a Suediei. Începând cu anul 1741, activează ca şef de catedră la Catedra Botanică la Universitatea din Uppsala. După moartea sa (10 ianuarie 1778) el este înmormântat la catedrala oraşului Uppsala.Charles Linné, sintetizând datele cunoscute, a creat un sistem destul de reuşit (dar artificial) al naturii. Drept criteriu de bază al clasificării servea structura florii (numărul şi structura staminelor şi a pistilurilor). Anume Charles Linné pentru prima dată a definit termenii de faună şi floră.Deşi artificial, sistemul lui Charles Linné a triumfat, fiind utilizat cu uşurinţă atât de specialişti în învăţământul universitar, cât şi la predarea în şcoală.Charles Linné clasifică lumea în trei regnuri: mineral, vegetal şi animal. Lumea vegetală o clasifică în 24 de clase: 23 de clase – plante cu flori şi o clasă – plantele fără flori; pe când lumea animală o clasifică în 6 clase: mamiferele, păsările, reptilele şi amfibiile (?), peştii, insectele, viermii (?). Aceasta i-a permis să sistematizeze peste 10000 de specii de plante şi circa 4200 de specii de animale. Însă, deşi drept criteriu de bază a clasificării plantelor Charles Linné folosea structura florii, el nu a înţeles în cele din urmă natura sexualităţii la plante.Charles Linné (alături de alţi savanţi) a introdus în denumirea speciilor nomenclatura binară (1732), conform căreia denumirea de specie este alcătuită din două cuvinte latine: unul (primul) – substantivul, care indică proprietăţile generale ale organismului (genului) şi al doilea – adjectivul, care caracterizează anumite însuşiri ale organismului. Astfel, limba latină a rămas “vie” prin nemurirea ştiinţei acestui savant.Considerând specia ca unitate elementară a sistematicii, el afirmă că ea (specia) este fixă şi invariabilă, astfel fiind un adept înflăcărat al creaţionismului şi metafizicii (invariabilităţii fenomenelor).Expresia clasică a lui Charles Linné, care trece ca un fir roşu prin operele sale principale: “Systema naturae” (1735), “Fundamenta botanica” (1736), “Philosophia botanica” (1751), “De sexu plantarum” (1760), “Genera plantarum” (1764) este următoarea: “Species tot sunt quot diversas formas ab initio creavit infinitum ens” – Sunt atâtea specii câte forme diferite a produs la început fiinţa infinită.Cronicarii lui Charles Linné afirmă că, în cele din urmă, el admitea că organismele de pot schimba, pentru aceasta folosind noţiunea de “varietate”.“Varietatea este planta modificată printr-o cauză întâmplătoare: climă, sol, căldură, vânturi, iar odată cu înlăturarea cauzei modificatoare, ea îşi restabileşte structura iniţială”.El a formulat în ultimele lucrări ipoteza formării unor specii noi prin încrucişarea celor vechi.Charles Linné clasifică omul la primate, determinându-l ca Homo sapiens. În scrisoarea către botanistul Gmelin (1709-1775) din 14 februarie 1747 el afirmă: ”…dacă l-aş fi numit pe om maimuţă sau invers, asupra mea s-ar fi năpustit teologii, dar după regulile ştiinţei eu aş fi trebuit să fac acest lucru”.În concluzie, Charles Linné a conceput natura ca o succesiune de specii de fiinţe organizate în unităţi discrete şi distincte, legate printr-o origine comună, alcătuite din indivizi cu trăsături generale identice.