Traim intr-un univers de energie conditionata de relatia cu masa, deci cu materia.Suportul vietii
este incontestabil materia vie.Elementele chimice fundamentale sunt carbonul, azotul, fosforul,
hidrogenul si oxigenul.Carbonul constittuie scheletul tuturor moleculelor organice.Azotul joaca
un rol important in procesele energetice, de tranfer cu H. Fosforul este componentul obligatoriu al
acizilor nucleici si constituent al fosfoproteinelor si fosfolipidelor. Gruparile hidrogenului cu
oxigenul sau cu carbonul si transformarea lor au rol energetic.Transformarea gruparii C-H in O-H
este cea mai importanta sursa de energie din materia vie. Principalii componenti ai celulei sunt
lipidele, glucidele, proteinele si acizii nucleici. Lipidele reunesc o serie de substante care au ca
trasaturi comune solubilitatea in solventi organici, avand rol pasatic si de rezerva. Glucidele sau
hidratii de carbon, dupa numarul monomerilor pot fi monozaharide, ologozaharide sau
polozaharide. Zaharurile folosesc in mod special drept combustibil. Proteinele au un rol major in
organizarea si reglarea activitatii celulare, in cresterea si inmultirea organismelor vii. Acizii
nucleici au un rol esential in perpetuarea vietii, fiind puratatorii si transmitatori codului genetic.
Cele doua tipuri de acizi nucleici sunt ribonucleic (A.R.N.) respectiv dezoxiribonucleic (A.D.N.)
Principala caracteristica a materiei vii fata de cea nevie este autoconservarea. In sistemul
individual are loc un continuu proces de autoreproducere a elementelor sale componente. Ca
sursa energetica si plastica, la baza acestor procese sta metabolosmul, insusure esentiala a fiintei
vii. Metabolosmul se realizeaza prin doua procese antagonice: asimulatia (anabolismul) si
dezasimilatia (catabolosmul) care sunt conditionate reciproc.
Dar un sistem viu, ca sa eziste si sa se reannoiasca ontogenetic si filogenetic trebuie sa
proprietatea de a da nastere unui sistem aproximativ identic cu el. Reproducerea este un proces
specific materiei vii si se bazeaza pe insusirile exceptionale ale AND-ului de a se scinda in cele
doua lanturi complementare, fiecare lant vechi functionanad ca matrita pentru sinteza catenei
complementare.
Un mare numar de ipoteze incearca sa explice modul in care s-au format aceste molecule
organice. Cea mai veche este aceea a generatiei spontanee sau autogenezei, care a dominat timp
se milenii gindirea omeneasca, cu dublul sau substrat materialist si religios. Teoriile moderne
pledeaza cu dovezi comune si cu forta egala de convingere penru aparitia vietii fie exclusiv pe
planeta noastra (biogeneza), fie pe alte planete (pansermia). Nu absenteaza nici ipotezele dupa
care viata de pe Terra ar fi insamantata de fiinte extraterestre venite de pe planete cu civilizatii
avansate (exogeneza).
Convingerea ca fiintele vii se pot forma si spontan, de la sine, a existat la toate popoarele, inca
din antichitate.Aristotel considera ca viermii, larvele albinelor, capusele, licuricii si alte insecte se
formeaza din roua, insectele ar lua nastere din humusul ogoarelor iar broastele si salamandrele
din noroi inchegat. Potrivit savantilor epocii, gastele si ratele s-ar naste din scoicile marilor, care
le rindul or ar fi luat nastere din fructele copacilor. Ideea s-a inradacinat atat de adinc incat carnea
gastelos si a ratelor a in ceput sa fie considerata mancare de post, iar in 1215, papa Inocentiu
alIII-lea a fost nevoit sa emita o bula papala in acest sens.
In secolul al XVII-lea biologia era tot in acelasi loc ca si la inceputul mileniului. Dovada cea mai
concludenta este reteta medicului belgian Van Helmont, pentru obtinerea soarecilor din boabe de
grau invelite intr-o camasa murdara. Dupa 21 de zile, secretiile din camasa, fermentand cu
emanatiile cerealelor, dau nastere la soareci vii.Cu greu se poate zdruncina o conceptie formata
de-a lungul veacurilor.
Insa Pasteur, un urma unor experiente stralucite si incontestabile, a dovedit ca microorganismele
nu pot lua nastere din infuzii si solutii organice. Deasemenea, el a indicat izvoarele greselilor
predecesorilor si contemporanilor sai. Astfel a fost respinsa ipoteza ca infuziile de putrfactie dau
nastere la microbi si ca insasi putrefactia solutiilor respective se datoreste activitatii vitale a
microorganismelor provenite din exterior. Pansermia parea singura teorie care sa includa oarecum
noilor descoperiri ale lui Pasteur.Principalul argument al teoriei pansermiste este fasptul ca intr-o
serie de meteoriti au fost descoperiti compusi ai carbonului si chiar particile organizate,
asemanatoare algelor si microorganismelor terestre.
Paralel cu pansermia se dezvolta o noua ipoteza, care nu are nevoie de probe “cosmice”, ci se
sustine prin probe de laborator, ce reconstituie, in conditiile actuale, cum ar fi putut lua nastere
viata pe Terra din propria ei protomaterie organica. Adeptii ei sustin ca izvoarele vietii noastre
trebuie cautate in limitele planetei noastre.
In1859 Darwin publica “Orogine Speciilor”, care revolutioneaza stiinta istoriei vietii, oferindu-I
sintetic, ratru principii fundamentale: a)speciile nu sunt schimbaoare, apar si dispar; b)procesul de
evolutie se desfasoara fara intrerupere; c)toate specille sunt divergentele unor linii evolutive de la
stramos la comun; si d)schibarile evolutive sunt datorate selectiei naturale, iar variatiile retinute
sunt doar cele folositoare speciei. Dificultatile lui Darwin de a crea o imagine coerenta a
dezvoltarii lumii vii pe baza conceptiei sale evolutioniste se datoresc imperfectiunilor cronicii
geologice si, in primul rand, lipsei verigilor de legatura. Valul de cercetari vizand descoperirea
acestor verigi declansat de publicarea Originii Speciilor, conduce la completarea treptata a
golurilor din seria evolutiva. Fosilele redau tabloul istoriei vietii, ale carei personaje devin tot mai
clare si mai nuantate pe masura sporirii informatiilor palentologice. Chiar in 1861 este descoprit
primul exemplar din Archeopteryx. Dupa 1900 au fost descoperite si alte noduri filogenetice la
granitele dintre clasele de nevertebrate si chiar vertebrate, cum ar fi Seymouria (legatura dintre
amphibieni si reptile) sau Ichthyostega (puntea dintre amphibieni si pesti crosopterigieni)
in prezent, teoria evolutionista cu cea mai larga adeziune este teoria sintetica a evolutionismului,
care reuneste, pe principiul darwinist al selectiei naturale datele geneticii, biochimiei,
embriologiei, sistematicii, biogeografiei, ecologiei cu cele ale geologiei si paleontologiei.
Contrar conce-ptiei darwiniste, care vedea in evolutie un proces desfasurat individual, teoria
sintetica trateaza evolutia drept un fenomen populational ce are loc prin selectia mutatiilor aprute
in cadrul larg al populatiilor unor specii.
Pornindu-se de la datele oferite de G.Simpson, s-au sinteizt proportiile timpului geologic,
reducandu-de metaforic varsta pamatului (4,650 miliarde de ani) la un an calendaristic. In aceasta
transpunere cronologica, procariotele au aparut in jurul zilei de 5 mai, eucariotele la inceputul lui
august, cele mai vechi animale multicelulare isi fac aparitia in ultimele zile ale lui octombrie,
primii pesti apar in jur de 29 noiembrie, iar la 4 decembri primele vertebrate terestre, pe 8
decembrie reptilele ca pe 26 decembrie (trecerea de la mezozoic la neozoic), ele sa cunoasca un
dramatic declin; intre timp au aparut mamiferele (12 decembrie)si pasarile (19 decembrie), primul
hominid (Ramaphitecus) apare in seara zilei de 30 decembrie, iar genul Homo la ora 20:30 in
seara ultimei zile a anului, specia carei apartinem, Homo Sapiens, desprinzandu-se numai cu 5
minute inaintea Anului Nou.