ISTORIE. Se cultivă încă acum 9000 de ani. Ca loc de origine este actualul teritoriu al Georgiei şi Armeniei. Dovezile atestă faptul că în valea Nilului se cultivă această plantă de 6000 de ani (înscripţii de pe mormântul faraonilor). Unele din Europa datează din Neolitic. Cultura poate fi atestată anterior acestei epoci. Ea populeaza din bezinul Mediteranei. Grâul era alimentul de bază, era chiar articol de schimb. Romanii pentru a satisface necesităţile de hrană au extins această cultură in toate teritoriile ocupate de ei. În tot cursul primului mileniu a erei noastre grâul a fost cultivat în centrul Europei, abia mai târziu s-a extins şi-n nordul Europei. Aici a fost în cultură în secolul XVI în America de Sud şi-n secolul XVII in Nord. Pe actualul teritoriu al ţării noastre era cunoscut ca produs de export de acum 2600 de ani. Exportul se făcea prin portul Histria, Tomis, Calatis. La Tomis şi Calatis s-au găsit monede bătute cu spice de grâu pe o parte (faţă). După ocuparea Daciei de către romani (101) cultura s-a extins.Grâul este o plantă anuală, de toamnă sau primăvară. Rădacina este fasciculată, paiul are 6-7 internoduri goale cu exceptia grâului de primăvară care are ultimul internod plin cu ţesut medular. Frunzele sunt alcătuite din limb, teacă, ligulă, urechiuşă. Inflorescenţa este spic. Fecundaţia este autogamă. Fructul, cariopsa, poate fi golaş sau îmbrăcat în palei. Forma şi mărimea e condiţionată de factorii de vegetatie şi soi. După numărul de cromozomi grâul poate fi clasificat în soiuri: hexaploide (42 de cromozomi), tetraploide (28 de cromozomi) si diploide (14 cromozomi).VEGETAŢIA GRÂULUI. Este adaptat la cele mai variate condiţii de pe Glob.În America cultivarea se face până la 58º latitudina N, iar în Rusia atinge 60º latitudine N. la munte poate fi cultivat până la latitudine de peste 1000 m. Soiurile de toamnă are durata de vegetaţie de 250 zile. Temperatura minimă de germinaţie este de 3-4ºC. Răsare în 8-10 zile. Rezistă la umezeală, gerul iernii. Suportă temperaturi de -20º C fără să fie acoperit de zăpadă. Sunt periculoase oscilaţiile de temperaturi în perioada de desprimăvărare, arşiţele mari însoţite de vânturi calde la maturitatea in lapte. La noi grâul întâlneşte condiţii foarte bune. Condiţii mai vitrege întâlneşte grâul de primăvară la care formarea spicului corespunde în seceta de primăvară. Numai într-un sol capabil să reţină apa se obţin recolte.
CERINŢE FAŢĂ DE SOL. Ø Cernoziomurile sunt cele mai bune;Ø Brun roşcat de pădure, chiar şi podzolurile îngrăşate cu îngrăşăminte organice;Ø Preferă solurile lutoase sau lutoargiloase, cu reacţie neutră;Ø Grâul dă producţii foarte mari la aplicarea îgrăşămintelor;Ø Grâul e mare consumator de azot,fosfor şi potasiu, ele pot fi aplicate ce îngăşăminte de bază sau supliment in perioada de vegetaţie;Ø Îngrăşăminte sub formă organică şi chimică;Principal este să se menţină un raport de echilibru între potasiu-fosfor care trebuie să fie de (2-1). Azotul în exces îl predispune la cădere şi-l întărzie la vegetaţie, slăbindu-i şi rezistanţa la rugină. Gunoiul de grajd (40t/ha) la podzoluri se îgroapă sub brazdă în arătură adâncă de toamnă, reprezintă principala sursă de azot. Alte surse de azot sunt îngrăşămintele cu armoniu sau îngrăşământul verde.Fosforul are acţiune directă asupra măririi recoltei de boabe şi înfectirii. Fosforul se dă sub formă de superfosfat (200kg/ha) în solurile alcaline sau Zgura lui Thomas în solurile acide. Potasiu se dă mai rar pentru că solurile noastre conţin suficient potasiu. Când e necesar se aplică sub formă de cenuşă sau sare potasică. Locul de arolament al grâului este diferit; el ocupă locul cel mai bun.Grâul de toamnă, merge după ogor negru (locul desţelenit căruia i se aplică lucrări agrotehnice fără a se cultiva pe el nimic doi ani), merge şi după leguminoase. După el însuşi nu trebuie cultivat pentru că se înmulţesc buruienile, bolile şi dăunătorii. Când e după sol înierbat se poate cultiva grâu după grâu. După porumb nu e indicat. Rezultate slabe dă după prăşitoare (sfeclă floarea soarelui). Grâul are rădăcini în simbioză cu hifele de ciuperci, aceştia îndeplinind rol de peri absorbanţi.TEHNICA CULTURII. Lucrările premergătoare sunt în funcţie de planta precent cultivată. Când urmează după plante timpurii se face dezmiriştirea la 5-8 cm cu polidiscul sau polibrăzdarul. După dezmiriştire la 2-3 săptămâni se aplică arătura de toamnă la 25-30 cm. Acum se îngropă în brazdă buruienile. Dacă mai apar buruieni ori se face crustă, solul se grăpează (cu grapa sau cultivatorul). Dacă grâul e de primăvară se aplică toamna arătură şi se lasă brazdă crudă pentru iarnă. Primăvara, înainte de samănat se aplică lucrarea ce netezitoarea.