Ghepardul(Acinonyx Jubatus) este un mamifer carnivor sălbatic, cu capul mic şi rotund, coada lungă, picioare înalte, cu blana de culoarea gălbuie cu pete mici, întunecate. Este specific savanelor din Africa şi din sudul Asiei.

De-a lungul ecuatorului, în Africa se întinde marea savană. În Tanzania, aceasta este cunoscută sub denumirea de Masai Mara – „pământul pătat”, în limba masai. Un strat de cenuşă hrănitoare, întins ca o pătură de către vulcanii străvechi, a făcut din această zonă unul dintre cele mai înfloritoare ecosisiteme din lume. Cirezile uriaşe de ierbivore ce pasc în savană sunt „contrabalansate” de patru mamifere carnivore mari: trei feline (leopardul, leul şi ghepardul) şi o specie de hienide(hiena). Tufişurile dese şi copacii înalţi ai pădurilor de la malul râurilor adăpostesc cea mai mare felină pătată a Africii: leopardul. Celelalte doua mari feline sunt adaptate vieţii în savană. Sun felinele de savană ale Africii. Esenţă a graţiei şi eleganţei, ghepardul este cel mai rapid mamifer terestru . Este atât de specializat, încât îşi bazează supravieţuirea pe sprintul de 300 m.
Viata si moarte in savana Se ştie că dintre toate felinele, ghepardul este cel mai atent cu puii săi. Femelele îşi cresc singure puii. Ele pot naşte prima dată la vârsta de 2 ani, apoi din 24 in 24 de luni. Media la naştere este de 4 pui, cazurile de 8 fiind rare. O perioadă după naştere, mama mută culcuşul din două în două zile, pentru ca micuţii să nu lase un miros care ar putea să atragă animalele de pradă. „Vizuina” este, de fapt, un loc îngust cu iarbă culcată la pământ, lângă terenul de vânătoare al mamei. Aceasta este mereu în cautarea prăzii, din care se înfruptă numai după ce puii s-au săturat. Până când vor fi în stare să alerge mai repede, puii sunt însă extrem de vulnerabili. Aceasta se întâmplă pentru că, de dragul vitezei, ghepardul a trebuit să renunţe la apărarea puilor. Femelele nu au forţa necesară să-şi păzească puii de lei sau hiene, şi, de aceea, 50 % dintre ei sunt ucişi în primele luni de viaţă. Vulturii sunt una dintre cele mai mari ameninţări pentru pui, nu pentru că îi atacă, ci pentru că pot atrage lei şi hiene la un prânz câştigat cu uşurinţă. Leii ucid mai mulţi pui de ghepard decât orice alt prădător. Abia un pui din 20 ajunge la maturitate. Motivul acestui comportament agresiv poate fi acela că leii vor să elimine concurenţa.
O felina … migratoare În timpul sezonului secetos, puii pot muri şi de foame. O dată cu migraţia ierbivorelor, iepurii şi vulpile cu urechi de liliac sunt singura pradă mai consistentă ce poate fi găsită în zonă. Este momentul cănd mama şi puii ei pornesc într-o călatorie anuală. Femelele şi puii lor sunt singurele mamifere migratoare din lume. Ca să prospere, acestor nomazi iuţi de picior le trebuie terenuri întinse de vânătoare. Pot călători zeci de kilometri spre câmpiile din centrul savanei. Puii stau cu mama lor până împlinesc 15-18 lunişi s epot sescurca singuri. Mama i-a învătat până la momentul respectiv numeroase tehnici de vânătoare. În aceasta perioadă, ca toţi adolescenţii, puii de ghepard încep să simtă gustul libertăţii. Plecată la vânătoare într-o dimineaţă, mama nu se mai întoarce. Despărţirea este bruscă şi definitivă. Puii au ajuns la vârsta la care trebuie să se descurce singuri.
Libertate si pericol
Intre timp, puii ajunşi la vărsta la care trebuie să supravieţuiască prin propriile puteri au rămas singuri în imensitatea savanei. De obicei, gheparzii tineri se despart de mamele lor în anotimpul umed, când hrana este mai uşor de găsit. Dacă au supravieţuit mai mulţi fraţi, ei stau şi vânează împreună până când ating vârsta de 2 ani. Apoi se despart. Tinerele femele ghepard rămân de obicei pe acelaşi teritoriu cu mamele lor, în timp ce masculii se deplasează pe distanţe foarte mari. Comportamentul acesta instinctiv poate fi modul în care natura evită endogamia (împerecherea între indivizi din aceeaşi familie). Despărţirea are loc şi datorită faptului că femelele şi masculii ghepard se confruntă cu probleme diferite la această vârstă. În timp ce pentru femele cea mai importantă este capacitatea de reproducere, la masculi teritoriul şi iscusinţa de vânător contează.