Un animal mladios, suplu, puma are membre puternice si foarte musculoase. Gatul este prin comparatie lung si trupul relativ alungit. Au capul relativ mic si cu fata scurta. Urechile negre sunt rotunjite, si fara smocuri de par. Caracteristic, picioarele din spate ale pumei sunt mai lungi ca cele din fata. Acesta diferenta, care eleveaza dosul, este cea mai mare din specia felinelor, si se crede ca este o adaptare pentru sarit. O coada lunga, grea si cilindrica este folosita drepr contragreutate. Stomacul unei pume este albicios, iar buzele superioare, barbia si gatul sunt de un alb aproape pur. Partile laterale ale botului sunt negre, ca si varful cozii. Petice pale marcheaza spatele urechilor, dar nu la toate pumele. In regiunile tropicale, blana pumei este scurta si tepoasa, si la latituduni mai inalte este mai lunga si mai moale. Chiar si in aceeasi regiune, culoarea variaza conisderabil. Se pare ca exista doua faze de culoare: una rosie si una gri. Indivizii cu faza rosie par sa predomine in regiunile tropicale. Cei cu faza gri tind sa fie argintii, albastrui si gri inchis. Animale mai intunecate se gasesc in regiunile din padurile umede ale cosatelor din Pacificul de nord, iar pume negre au fost vazute in America de sud si centrala, dar niciodata in cea de nord. Pumele erau candva date ca exemplu a regulii lui Bergman, care spunea ca animalele din climate mai reci au o marime mare a corpului, pentru a reduce pierderea de caldura. Un studiu a aratat (vezi Kirchner 1991) ca pumele de la ecuator erau mai mici ca cele de la extremele latitudinii. Im medie, animalele de la ecuator erau cam de jumatatea marimii celor din Canada si Pratagonia. Totusi, aceasta s-a demonstrat ca fiind rezulatatul disponibilitatii diferite ale hranei. Acesta ilustreaza varietatea morfofologiei pumelor. De obicei sunt descrise ca fiind de marimea unui leopard. De obicei considerate specii ale clasei Felis, Wozencraft (1993) a clasat puma in propria sa clasa, Puma. In ciuda faptului ca arata ca o pisica mare, ele au multe din atributele unei mici pisici. Pumele pot toarce in continuu, ceea ce panterele nu pot. Pumelor le lipseste o portiune groasa de tesut fibros din laringe. Pot produce sunete inalte deoarece oasele ce suporta limba sunt complet osificate. Premolarii superioari anteriori sunt prezenti. Aparenta fizica a pumei variaza in o vasta suprafata geografica, ceea ce a dus la descrierea a 29 de subspecii. Cercetari mai recente arata ca toate animalele din America de nord ar trebui considerate ca facnd parte dintr-o singura subspecie. Pana aceasta este acceptata, avem: F. (P). c. concolor Venezuela, Guyana F. (P). c. acrocodia Matto Grosso, pana la Bolivia si Argentina de nord F. (P). c. anthonyi Venezuela de sud F. (P). c. araucana Chile si Argentina F. (P). c. azteca Arizona si New Mexico, pana la Mexico City F. (P). c. bangsi Columbia de vest pana la Ecuadorul de vest F. (P). c. borbensis de la Amazon pana la Ecuador F. (P). c. browni Muntii Hualpai, pana la Catvina, Baja F. (P). c. cabrera Argentina de vest si centrala F. (P). c. californica California, pana la Baja de nord F. (P). c. capricornens Brasilia de sud-est, pana la Argentina de nord F. (P). c. coryi Arkansas si Louisiana, pana la Florida F. (P). c. costaricensis Nicaragua, pana la Panama F. (P). c. cougar Tenessee, pana la estul Michiganului F. (P). c. greeni Brazilia de est, pana la Amazonul de sud F. (P). c. hippolestes Dakota de nord, pna la Wyoming si Colorado F. (P). c. hudsomi Africa de sud si centrala F. (P). c. improcera Baja de sud, California F. (P). c. incarum Peru de nord si Ecuadorul de sud F. (P). c. kaibabens Navada, Utah si Arizona de nord F. (P). c. mayensis Guerro si Vera Cruz, Mexic, pana la Honduras F. (P). c. missoulensis Columbia britanica, pana la Idaho si Montana F. (P). c. oregonesis Columbia britanica de sud-est, Washington si Oregon F. (P). c. osgoodi Bolivia de est si centrala F. (P). c. pearsoni Patagonia si sudul Chilelui F. (P). c. puma Chile centrala si Argentina de vest F. (P). c. schorgeri Minnesota si Wisconsin, pana in Kansas si Missouri F. (P). c. stanleyana Oklahoma si Texas, pana in nordul Mexicului F. (P). c. vancouverensis Insula Vancouver
Definitiile subspeciei sunt deseori subiectele unor contreverse sistematice, si clasificarile sunt uneori foarte speculative. Greenwell (1987) descrie o specie pe care o numeste onza. Se spune ca se seamana foarte mult au puma, dar are picioare mult mai lungi si are dungi verticale.
Principalele dimensiuni

In total Masculi Femele Lungimea capului is a corpului 95-243 cm 105-243 cm 95-152 cm
Inaltimea la nivelul umerilor 60-76

Lungimea cozii 53-82 cm 66-82 cm 53-82 cm Greutate 24-110 kg 67-110 kg 25-60 kg
Distributia si habitatele
De la 800 km de la Arcul Polar, pana la Stramtoarea lui Magellan, puma este cel mai extins mamifer din emisfera de vest. Se spune ca a disparut la est de Marile Capii Americane, cu exceptie in sudul Floridei, in Everglades, si posibil in mlastina Okefenokee, in Georgia. Limitele ei nordice sunt Insula Vancouver, Coumbia Britanica, sudul Quebecului. Im America, cele mai multe exemplare se gasesc in zona vestica de 100 grade longitudine, si este cea mai numeroasa in Muntii Stancosi, Texas, New Mexico, si zona de coasta a Californiei, Oregon si Washington. De asemenea, se spune ca a fost eradicata din estul AMericii de nord. A diaparut si din zone ale Americii de sud. Pumele pot trai la inaltimi de 4500 m, si in aceasta intindere vasta ele pot ocupa aproape toate habitatele posibile, paduri de conifere, paduri tropicale, mlastini, prerii, zone cu zapada, si regiuni desertice.
Hrana Cerbii sunt principala hrana a pumei. Ele mai pot manca ocazional veverite, soparle, peste, porci spinosi, chiar coioti si jderi. Hrana este sezoniera, depinzand de disponibilitatea prazii. Se stie foarte putin desprre pumele care traiesc in paduri tropicale, exista dovezi ca se hranesc cu artropode, cat si cu animale mai mari. De obicei iarba se mananca pentru a ajuta digestia si pentru a stimula vomitarea hranei si a ghemurilor de blana. Fiind vanatori oportunisti, pumele vor lua tot ce pot manca. O femela poate omori un animal care este de sapte ori mai mare ca ea. S-a raportat ca vaneaza chiar turmele de vite. Un studiu din Idaho a aratat ca o puma omoara un cerb la fiecare zece zile. Se estimeaza ca are nevoie de 1,8 –2.7 kg de carne pe zi. Un surplus de hrana va fi pastrat pentru mai tarziu.
Comportamentul
Comportamentul unei pume este dictat, deoarece sunt pradatoare, de prada sa. Sunt in primul rand animale nocturne, dar, fortate de imprejurari, ar putea vana si ziua. Fexibilitatea comportamentului este foarte importanta pentru supravietuire. Femelele de puma isi mentin teritorii largi de vanatoare. Unele au avut si suprafete de 13-38 de km2 . Teritoriile masculior au fost masurate la 39-836 km2 , dar de obicei calatoresc mai departe vara. Pumele ocolesc oamenii, iar omorurile accitentale sunt foarte rare. Povestile argentiniene sublinieaza faptul ca sunt inofensive. Majoritatea rapoartelor de atacuri ale pumelor nu au fost verificate. Cazurile adevarate au implicat pume bolnave sau ranite. Canibalismul si uciderea puilor au fost raportate in situatii grave. Puma mai mica renunta in confruntarea cu una mai mare. Se stie ca evita ursii grizzly si lupii. Se spune ca o puma poate sari 12 m si ca inoata foarte bine. E foarte neobisnuit ca o puma sa vaneze singura, dar se mai intampla. Strategia de vanatoare este sa astepte o ambuscada. Cele mari, ca si panterele, stau cu capul pe labele din fata.
Reproducerea
In timpul a opt zile, cat dureaza, o femela poate fi curtata de pana la cinci masculi, care se tot bat. Un cuplu poate sta impreuna pana la doua saptamani, dar femela poate cauta si un alt partener. Pot avea loc pana la 70 de imperechieri pe zi. Perioada de gestatie este de 90-98 de zile, si femela poate naste pana la patru pui, intr-o pestera. Au existat si cazuri exceptionale, cand s-au nascut si sase pui. Ei au o culuoare galben-maronie, au urechi de un negru inchis si au pete negre, late si iregulate. Coada este pufoasa. Cand au intre sase si 12 luni, de obicei dispar aceste semne. La nastere sunt lungi de 20-30 cm, si au intre 220 si 500 de grame. Dupa zece zile se deschid ochii, si la sase saptamani au gustat deja carnea. In doua lun incep sa iasa din adapost, iar la sase luni pot vana pentru hrana.de obicei pleaca la 18 luni, si se pot imperechea la trei ani. Femelele ating maturitatea sexuala la 29 de luni.