Clasa:MammaliaOrdinul:CarnivoraFamilia:UrsidaeSpecia:Ursus maritimus
Cu aroximativ 100.000 de ani in urma ,ursii bruni,care populau intreaga Eurasie, au ajuns si in regiunile polareal continnentului nord-american,trecand peste ingust6a Stramtoare Bering.Exemplarele care au izbutit sa supravietuiasca in conditiile foarte dure ale zonei arctice,hranindu-se mai ales cu foci,s-au adaptat treptat la acest mediu, organismul lor a suferit o serie de transformari ,iar blana a devenit alba.Asa a aparut ursul polar,un carnivor redutabil,prin forta si dimensiuni,stapan absolut al banchizelor si desertulrilor de gheata.Ursul alb,prin dimensiunile sale(3m lungime si 700 kg greutate),este cel mai mare carnivor actual al Terrei.Este in adaptari perfecte cu mediul ostil in care traieste-ostil,cu temperaturi scazute,dominat de gheturi,bantuit de furtuni cu vanturi care trec de 150 km/h.Sursele sale de hrana sunt si ele limitate,asa ca pentru a supravietui,ursul alb este obligat sa ramana in apropierea tarmurilor,de unde trece pe sloiuri plutitoare,cand gheturile incep sa se topeasca.Numai in aceasta zona gaseste si poate sa vaneze cateva specii de foci,care constituie hrana sa de baza.Inotator puternic ,abil,capabil sa se scufunde la nevoie,,ursul alb izbuteste sa captureze focile fie in apa,fie pandindu-le la gaurile de respiratie pe care acestea si le fac in gheata.Ocazional mai prinde pe uscat si cate un mic mamifer-o vulpe polara,un lemming,o pasare.Nu refuza nici cadavrele, pe care le descopera datorita mirosului sau extrem de dezvoltat.Unii autori afirma ca ursul alb nu ezita sa atace si cate o balena alba,o beluga ce masoara 4-5 m lungime,cand o intalneste in mare,si chiar maose tinere atunci cand acestea se afla pe gheata.Ursul le descopera de la distanta,se apropie de ele,venind din directia contrara celei din care bate vantul,inoata fara sa faca zgomot,se scufunda si apare pe neasteptate langa ele.Poate inota si sub gheata,dupa ce a reperat cu precizie o gaura de aerisire facuta de foca;dupa ce o largeste cu ghearele sale puternice,iese prin ea,taind astfel orice posibilitate de retragere si scapare a animalului aflat pe gheata.Blana sa de culoare alba il face greu vizibil pe zapada ce acopera intinderile inghetate.Prin structura sa speciala,cu o asezare foarte deasa a perilor,blana il apara de frig ,asigurandu-i impreuna cu stratul de sub piele,o izolare termica perfecta.Cand soarele staluceste,perii luciosi si matasosi capteaza radiatiile si le trimit pielii aproape negre a animalului,incalzind-o.In plus aceasta blana este total impermeabila la apa,cea ce constituie un avantaj pentru un animal ce inoata frecvent.La deplasarea in apa il ajuta labele puternice,terminate cu degete semipalmate,unite printr-o membrana de aproape jumatate din lungimea lor.Viteza de inaintare in apa este de peste 5 km/h,putand sustine acest ritm timp indelugat.O vreme s-a crezut ca nu este decat o varietate de urs brun ,care traind in zona polara si-a schimbat culoarea blanii sub influenta conditiilor de mediu.Ursii tineri au blana de un alb pur,iar la cei varstnici,din cauza consumului mare de grasimi ea devine galbuie.Pentru populatiile Nordului ,ursul alb este un vanat foarte apreciat ,dar greu de doborat pana la aparitia armelor de foc.El furniza acestor oameni produse indispensabile vietii-carne,grasime,blana,oase.Aflat in varful unei piramide trofice,la capatul unui lant alimentar care incepe cu planctonul vegetal,ursul alb depoziteaza surplusul acesteia in ficat ca si focile,de altfel.Dar la el concentrtia fiind maxima si ficatul sau devine toxic pentru animalele care l-ar consuma si,bineinteles,pentru om. Daca cercetarile recente au lamurit mecanismul fiziologic al acestei concentrari de vitamina A,toxicitatea ficatului de urs era cunoscuta de multa vreme.Aceasta istorie a ursilor albi vine sa demonstreze,ca de pe Terra nu putea lipsi o asemenea specie plina de farmec si cu un potential foarte energic chiar daca nu prea mai este loc si pentru salbaticiuni.Dar viata fara tovarasia ar putea deveni,foarte curand,anosta pe minunata noastra planeta albastra.