La 28 iunie1914, printul austriac Frant-Ferdinand efectua o vizita oficiala la Sarajevo. A fost asasinat, impreuna cu sotia sa, de catre Gavrilo Princip, un studen bosniac. O luna mai tarziu Austro-Ungaria declara razboi Serbiei, acuzata ca ar fi pregatit atentatul. Atentatul de la Sarajevo a fost doar pretextul razboiului. Cauzele acestui prim conflict mondial au fost mult mai adanci: concurenta economica, imperialismul si nationalismul. Una din principalele cauze inceperii primului razboi mondial este dorinta Germaniei si Italiei de a-si intari pozitiile, prin toate mijloacele posibile, fata de Rusia, Franta, MareaBritanie, Imperiul Austro-Ungar din centrul Europei si Imperiul Otoman-in decadere. Tarile mici au ramas neutre. Tendinta Germaniei de a deveni cea mai mare putere militara a Europei si de a sparge suprematia navala a Marii Britanii a produs tensiuni mari intre cele doua tari. Imperiul Austro-Ungar era caracterizat da nemultumirea si agitatia nationalitatilor, tinute cu greu intr-un stat unitar. Marile puteri s-au organizat in doua tabere opuse: Tripla Alianta din care faceau parte Germania, Austro-Ungaria si Italia, si Antanta compusa din Franta, Rusia si Anglia. Antanta a intrat in razboi de partea Serbiei. In urma acestei situatii s-au angajat in razboi si alte state, urmarindu-si propriile obiective. Astfel, Bulgaria a intrat in lupta alaturi de Tripla Alianta. In shimb, Italia s-a declarat neutra, astfel incat Tripla Alianta nu a mai existat, legatura dintre Germania si Austro-Ungaria mentinandu-se. Alianta dintre aceste doua mari puteri s-a numit Puterile Centrale.
In perioada 17-30 iulie 1914 reprezentantii Antantei fac cunoscut guvernului roman acordul tarilor lor privind unirea Transilvaniei cu Romania, in shimbul participarii Romaniei la razboi impotriva Puterilor Centrale. In acelasi timp, regele Carol I primeste un mesaj al imparatului Germaniei, Wihelm al II-lea, prin care i se cerea Romaniei indeplinirea obligatiilor fata de Puterile Centrale.
Desi regele Romaniei, Carol I era german prin origine, opinia publica romaneasca si clasa politica in marea ei majoritate era de partea Antantei. Totusi, considerand ca tara nu este pregatita pentru o astfel de conflagratie, Consiliul de coroana intrunit la Sinaia –21 iulie 1914- la care au participat, pe langa membrii guvernului, si o serie de oameni politici din opozitie, a hotarat, in conditiile in care si Italia facea la fel, ca Romania sa adopte o politica de neutralitate armata, respingand astfel cererea regelui Carol I de a intra in razboi de partea Puterilor Centrale.
In urma asasinatului de la Sarajevo, Austro-Ungaria ataca pe 28 iulie Regatul Sarb. Dupa doua zile, Rusia mobilizeaza in ajutorul sarbilor o armata de 1,2 milioane de militari. Germania someaza Rusia sa-si retraga fortele in 24 de ore. In caz contrar ii declara razboi. Rusia refuza ultimatumul, iar Germania se tine de promisiune.
Franta primeste si ea declaratia de razboi a Germaniei in data de 30 august, ea fiind aliata Rusiei.
Conform planului Schlieffen, Franta trebuia invadata inainte ca Rusia sa fie gata de razboi, altfel Germania trebuia sa lupte pe doua fronturi, atat in vest, cat si in est.
Linia fortificata de pe granita franceza se putea ocoli prin Belgia. Dar cum ea se declarase neutra, si nu permitea trecerea trupelor germane pe teritoriul sau, in 4 august este invadata de Germania. Deoarece Marea Britanie apara neutralitatea Belgiei, ea declara razboi in aceeasi zi Germaniei. Nu trecusera nici cinci saptamani de la atentat si toata Europa se afla in razboi. In noiembrie Turcia intra in razboi de partea Puterilor Centrale.
In 1915 Italia intra in razboi de partea Antantei.
In Romania, in perioada 13-29 iunie 1916 au loc demonstratii antirazboinice. Astfel, intre 4-17 august se semneaza la Bucuresti Tratatul de alianta intre Romania si Antanta. Printre conditiile intrarii Romaniei in razboi contra Puterilor Centrale se stipula si satisfacerea dezinteratului unirii cu Romania a teritoriilor romanesti din Austro-Ungaria.
Primul Razboi Mondial a durat pana in 11 noiembrie 1918, cand a intrat in vigoare armistitiul cerut de Germania pe data de 31 octombrie 1918. La tratativele de pace din iunie 1919, puterile invingatoare au impus conditii aspre invinsilor. Razboiul menit sa “puna capat oricarui razboi” se sfarsise cu cei mai multi morti de pana atunci de partea ambelor tabere.