Auguste Renoir îşi face apariţia în artă ca impresionist.Cariera sa de artist începe foarte devreme în condiţii defavorabile, aproape patetice şi se termină în ajunul morţii. Renoir trăieşte şaptezeci şi opt de ani din care mai bine de şaizeci îi petrece într-o muncă încordată. Se naşte în1841 la Limojes şi este fiul unui croitor foarte sărac. La 15 ani intră într-o fabrică de porţelan ca decorator, apoi pictează evantaie.Dar din această ocupaţie nu ajunge să işi câştige pâinea zilnică. La 20 de ani intră în atelierul lui Gleyre,unde întâlneşte pe Monet,pe Bazille şi pe Sisley şi astfel se leagă între ei prietenia din care va ieşi primul grup de impresionişti. Spre deosebire de ceilalţi el este instinctiv,nu dispreţuieşte nici tradiţia nici trecutul ca atare. Încă o diferenţă între el şi ceilalţi impresionişti ,diferenţă din care va decurge, ca o consecinţă şi desparţirea lor-ceea ce îl atrage mai puternic ca subiect este nudul,trupul uman mai ales cel al femeii, pe cand restul impresioniştilor sunt preocupati îndeosebi de subiecte din natură,adica de diversele forme de peisaj.
Alături de această temă pe care o tratează de nenumărate ori el studiază şi floarea.Obişnuia sa spună că pictează flori ca o pregătire în vederea redării carnaţiei feminine.Imediat ce ajunge in posesia tehnicii impresioniste se opreşte la tema ce joacă un rol esenţial în evoluţia şcolii:redarea aspectelor unui oraş.
La 40 de ani merge în Italia, la Pompei unde studiază faimoasele decoraţii ale romanilor din primul secol al imperiului lor.Îşi dă seama de neajunsul suferit de pictură din pricină că desenul fusese neglijat de către impresionişti.Ajunge la concluzia că impresionismul greşise şi pentru prima dată începe să fie nesigur,să-şi pună întrebări,să aibă nelinişti.
Puţin câte puţin se îndreatpă către acea ultimă fază a carierie sale,în care nudul deţine rolul principal.De tânăr se îmbolnăveşte de reumatism deformant,iar mâinile îi sunt înţepenite şi aproape că nu se mai poate servi de ele.Totuşi pasiunea pentru pictură e aşa de mare încât inventează tot felul de mijloace ca să continue să picteze chiar în situaţia teribilă în care se afla.Uneori prietenii îl surprindeau cu pensula legată de mână pe care o purta cu infinită greutate,în timp ce cineva îi mişca şevaletul în directia pe care o indica artistul.Spre sfârşitul vieţii a facut şi sculptură.Ajunsese să conducă în aşa fel pe unul din ajutoarele sale cu mâna şi cu un bastonaş,încât făcea operaţia pe care o dorea Renoir.Sculpturile acestea trec cu drept ca opere autentice ale acestuia,deşi mâinile sale aproape nici nu le-au atins.
Moare în 1919,la vârsta de 78 de ani.Opinia publică având alte preocupări în afară de un cerc restrâns,moartea sa a trecut aproape neobservată.
Opera lui Renoir este foarte bogată.Dintre lucrările cele mai importante fac parte:’Copilul cu pisica’,’La Loge’,’Portretul d-nei Charpentier’,’Le moulin de la Galette’.