Participarea artileriei la campania militara din anul 1916.Investit,incepand cu 25 iulie 1916 cu responsabilitatea ca pana la 15 august 1916 sa organizeze apararea capitalei,comandantul Cetatii Bucuresti, generalul de divizie Mihai Boteanu avea in subordine si Serviciul Apararii Capitalei Contra Aeroplanelor.In virtutea acestui fapt,comandantul a primit misiunea sa coordoneze organizarea apararii antiaeriene nu numai a capitalei,dar si a principaleleor obiective de pe teritoriul national. Conceptia,semnata de seful Statului Major General al Armatei(Vasile Zottu)si aprobata de ministerul de razboi(Dumitru Iliescu)avea un continut interesant sub aspectul principiilor organizatorice si de intrebuintare a tunurilor antiaeriene.Remarcabila era organizarea de tragere pe baterii,structura specifica artileriei de camp din care s-a nascut de fapt artileria antiaeriana.Potrivit acestui document,artileria antiaeriana a fost destinata,chiar de la inceput,atat pentru apararea antiaeriana mobila(in zona operatiilor)cat si pentru apararea antiaeriana fixa(in zona interioara). Artileria antiaeriana fixa si mobila formau,in conceptia amintita,apararea
antiaeriana activa,la care s-au adaugat mai tarziu si tunurile antiaeriene ambarcate pe remorchere sau pe alte vase maritime si fluviale.
In apararea antiaeriana a capitalei se aflau:
-11 sectii de tunuri,inzestrate cu 20 de tunuri de 75mm
-8 sectii de proiectoare,dispunand de 6 proiectoare de 60cm si 2 de 90cm
-28 tunuri(20 de 75mm si 8 de 57mm)
-10 mitraliere
Munitia asigurata pentru aceste tunuri se cifra la 560 lovituri pentru fiecare gura de foc de 75mm si cate 300 lovituri pentru cea de 57mm.
Principalele confruntari cu aviatia inamica
si principale masuri de intarire in anul 1916
Intrat in constiinta nationala drept “razboiul pentru intregirea neamului”,
primul razboi mondial a inceput pentru Romania la 15 August 1916.Astfel,cu
Nr.I.D.2784 din 14 August 1916,la orele 21.00,ordinul de mobilizare a fost
transmis in toata armata,inclusiv ordinul de infiintare la mobilizare,care cuprindea si Corpul Apararii Antiaeriene,cu ordinea de bataie si structura organizatorica prevazute in plan.Acest ordin reprezenta certificatul de nastere a artileriei antiaeriene romane.La capitolul “Artileria antiaeriana”
erau prevazute cele 113 tunuri pregatite pentru a executa trageri antiaeriene;nr.
de piese era detaliat astfel:
-4 tunuri antiaeriene 75mm Italia;4 tunuri antiaeriene Franta 75mm;40
Tunuri 57mm cu afet;4 tunuri 57mm cu pivot
-45 tunuri 75mm model 1880
Din cele prezentate rezulta ca unitatea de artilerie antiaeriana atestata documentar in ziua de 15 August 1916 consfiinteste aparitia in structura armatei romane a unei noi arme,artileria antiaeriana;faptul ca aparitia ei a coincis cu intrarea Romaniei in razboi este o favoare acordata de istorie artileristior romani.
Primul bombardament a avut loc in noaptea de 15/16 August la ora 0.15,
cand s-a inregistrat primul mesaj de avertizare privitor la pericolul atacului
aerian din istoria apararii antiaeriene romane.La ora 01.15,artileria care apara capitala a deschis focul asupra ei.In continuare,timp de o luna,avioane sau dirijabile germane au executat aproape zilnic raiduri teritoriului roman.
Cele mai semnificative sunt raidurile executate in zilele de 21-23august si
11-12septembrie,cand au fost bombardate capitala si Ploiestiul.
Prima victorie a artileriei antiaeriene,materializata prin lovirea unei aero-
nave vrasmase,se va inregistra la mai putin de o luna de la intrarea tarii noastre
in razboi(noaptea de 13/14septembrie1916).
In aceeasi perioada,artileria antiaeriana destinata apararii trupelor din zonele de operatii avea sa duca si ea lupta cu inamicul aerian.Un exemplu in
acest sens il reprezinta succesul bateriei de artilerie antiaeriana inzestrata cu tunuri italiene Deport repartizata la 16 august 1916 Armatei 3,care pe timpul
executarii manevrei de la Flamanda la 19 septembrie 1916 a doborit un avion german.Aceasta prima victorie antiaeriana,materializata in doborirea unui avion,a ramas un eveniment cu mare rezonanta in amintirea artileristilor
antiaerieni.Urmare a acestui succes,ziua de 19 septembrie a fost considerata
multa vreme ca patron al artileriei antiaeriene romane.
La 27octombrie1916,comandantul Bucurestiului(Mihail Boteanu)a pre-
zentat ministrului de razboi un raport amplu asupra apararii contra aeronavelor
in care s-a aratat ca “apararea antiaeriana a capitalei este insuficienta”.Printre
cauzele eficientei scazute contra inamicului aerian,au fost mentionate:
-efective reduse
-cantitatea de mijloace insuficiente
-tunurile din dotare au bataie mica,tragere inceata si manevra limitata
-proiectoarele sunt slabe si insuficiente
-in general,personalul nu beneficiaza de o pregatire de speciala suficienta
-aviatia proprie nu participa la apararea antiaeriana,iar cooperarea
acesteia cu artileria antiaeriana nu este organizata
-tehnica din import este slab insusita si insuficienta
In scopul cresterii eficientei apararii s-au propus urmatoarele:
-fixarea mai precisa a misiunilor
-refacerea platformelor la tunuri,astfel incat sa permita executerea
&nbs
p; tragerilor pana la un unghi de 80grade
-gruparea minima de tunuri pe o pozitie de tragere sa fie de nivel baterie
(4piese)si nu de sectie(2piese)cat fusese initial
-adaptarea focoaselor la tunurile de75mm si 87mm pentru 24secunde
-asigurarea aparaturii pentru cresterea preciziei tragerilor antiaeriene
-confectionarea unor rachete de semnalizare care sa fie utilizate pe timpul
cooperarii intre aviatie si artileria antileriei
Potrivit intelegerii survenite intre guvernele roman si francez,generalul
Berthelot(ajutat de capitan Humbert,locotenentii Gigory si Lavinty si sublocotenentul Vimenit) a condus Misiunea Militara Franceza in Romania.
Intre 16-30octombrie1916 acesti ofiteri au studiat situatia apararii anti-
aeriene romane,multe dintre concluziile la care au ajuns fiind asemanatoare cu
cele prrezentate de Boteanu;s-au stabilit unele masuri:
-sporirea efectivelor pana la necesarul cerut de tehnica
-realizarea amplasamentelor si construirea adaposturilor pentru personal
-cresterea numarului proiectoarelor la 12 si scoaterea din dispozitiv a celor
de 60cm
-eliminarea dispozitivului percutant la focoasele destinate tragerilor anti-
aeriene
-consolidarea legaturii dintre posturile de tragere si cele de observare
indepartata
Concomitent cu desfasurarea operatiilor de aparare de catre armata roma-
na si pe masura ocuparii vremelnice a Olteniei si Munteniei de catre trupele
armatei germane,la ordinul M.C.G. Roman,subunitatile de artilerie au inceput
regruparea spre Moldova o data cu celelalte trupe romane.Evacuarea si instalarea artileriei antiaeriene pe pozitii au durat pana la 1 februarie 1917.
Primele actiuni antiaeriene desfasurate in aceasta perioada a razboiului au
oferit si un set de concluzii ce aveau sa fie valorificate in continuare:
-lipsa armamentului antiaerian performant din inzestrarea armatei romane
(exemplu:tunul de 75mm romanesc nu avea decat o singura cadenta de
tragere de 1-2 lovituri pe minut)
-transformarea tunurilor de cetate in tunuri antiaeriene s-a facut din mers
prin tatonari succesive care au necesitat un timp indelungat
-arsenalele existente in armata romana nu erau pregatite nici tehnologic si
nici teoretic pentru realizarea tehnicii de aparare antiaeriane
-personalul din rezerva a fost instruit in pripa,intr-un timp scurt,insuficient
pentru insusirea unor cunostinte noi care necesitau conditii speciale
apropiate de realitatea confruntarii cu un inamic necunoscut
Actiunile artileriei antiaeriene in campaniile militare
din anii 1917-1919
In Franta,organizarea apararii antiaeriene a ramas aceeasi,in linii mari.
Totusi,punerea la dispozitia armatrlor a unor noi unitati de artilerie antiaeriana si
asigurarea unitatii de comanda a tuturor mijloacelor de aparare contra aeronave-
lor existente in apararea Parisului sunt demne de subliniat,cu atat mai mult cu
cat bombardamentele executate de aviatia germana asupra Parisului se intensifi-
cau.In cursul anului 1918,in inzestrarea armatei franceze au intrat tunul de
75mm pe remorca automobila si tunul de 105mm pe platforma,iar aparatele de
ascultare necesare stabilirii avionului in spatiu au fost perfectionate.Aceste masuri au condus la o imbunatatire considerabila a apararii antiaeriene,demons-
trata prin doborira a 120 avioane in primele 10 luni ale anului 1918.
Si in Germania,anul 1917 s-a caracterizat printr-o crestere importanta a
artileriei antiaeriene in randul celorlalte arme.Astfel s-au organizat depozite de
material pentru apararea contra aeronavelor.S-au studiat proiectele unui autotun
usor de 76.2mm,ale unui autotun greu de 88mm si ale altuia de calibru mic,
precum si ale unui tun antiaerian de munte cu utilizarea de caterpilare.
In contextul politico-militar de la cumpana anilor 1916-1917,problema
reorganizarii sau a “refacerii” armatei romane a dobandit o importanta capi-
tala nu numai la nielul frontului romanesc,ci la situatia strategica a intregului
front din Est.Factor hotaritor,care a stat la baza succeselor din anul 1917,reor-
ganizarea armatei romane a constituit principalul eveniment militar de pe frontul roman in aceasta perioada(a doua parte a lunii decembrie 1916-inceputul lunii iulie 1917).
In aceeasi perioada se inscrie si rereorganizarea artileriei antiaeriene,care
s-a desfasurat concomitent cu indeplinirea misiunilor de lupta la punctele sensibile si,respectiv,gruparile de trupe in apararea carora a fost dislocata dupa
regruparea armatei romane in Moldova.
Concluzii in urma participarii artileriei antiaeriene la
campaniile militare din primul razboi mondial
La inceputul primului razboi mondial,apararea antiaeriana era aproape inexistenta in toate statele beligerante.Pe masura ce aviatia a inceput sa fie utili-
zata masiv in actiuni militare,specialistii militari au facut eforturi considerabile
pentru crearea unui sistem de reactie cat mai complet si eficace.
O analiza sintetica a evolutiei artileriei antiaeriene in anii 1916-1918 per-
mite desprinderea unor concluzii asupra modului in care a fost constituita artieria antiaeriana ca arma de sine statatoare,astfel:
a)anul 1916 a marcat trecerea intensa la rezolvarea problemelor rezultate din activitatile anterioare,in special pe linia pregatirii personalului si perfectionarii
tehnicii de lupta;a fost practicata solutia concentrarii rezervistilor prevazuti in
planul de mobilizare pentru artileria antiaeriana in scoli improvizate,destinate
instructiei si cunoasterii tunurilor adaptate pentru trageri antiaeriene;
b)anul 1917 a fost unul consacrat,in special activitatilor de conceptie de organi-
zare.S-au luat masuri de imbunatatire a apararii antiaeriene a trupelor de uscat,a asigurarii cu proiectoare si mitraliere antieriene,a fost pusa la punct coopera-
rea dintre artilerie si aviatia de vanatoare si s-au stabilit noi reguli de intrebuin-
tare in lupta potrivit cu structurile realizate;
c)anul 1918 a fost unul al realizarilor in domeniul artileriei antiaeriene.Din ana-
liza celor 4 ani de razboi,a rezutat necesitatea asigurarii unei cantitatii sporite
de mijloace antiaeriene la fiecare punct de tragere si,in general,la armatele de
operatiuni;a aparut necesitatea intrebuintarii in masa a mitralierelor antiaeriene.
Tot in acest an,s-au conturat mai clar unele principii de intrebuintare in lupta artileriei antiaeriene,precum:
-concentrarea mijloacelor de foc in zone si pe directii principale
-cooperarea stransa intre mijloacelor active participante la apararea anti-
aeriana,inclusiv intre aviatia de vanatoare si artileria antiaeriana,dispu-
nerea mijloacelor de lupta impotriva inamicului aerian in adancime pe mai multe linii(aliniamente)
In legatura cu gradul de diversificare a mijloacelor puse la dispozitie,apa-
rarea antiaeriana a dispus de:
-mijloace de foc:tunuri grele de calibru 75-100mm si tunuri usoare de
calibru 20-57mm,precum si mitralierele
-mijloace de descoperire a aviatie:aparate de reperaj,proiectoare si echi-
pamente simple pentru posturile de panda
-mijloace de interdictie:baloane de protectie
-mijloace de camuflaj
Dezvoltarea artileriei antiaeriene in perioada
Interbelica
Principalele masuri in plan organizatoric in anii ‘20-’29 In noua sa configuratie geografica,faurita prin mari sacrificii umane si
materiale,Romania a cunoscut,dupa infaptuirea Marii Uniri,o dezvoltare vizibila
in toate domeniile vietii economice,sociale,politice si culturale.La 24 ianuarie
1919,regele Ferdinand a emis un decret privind organizarea fortelor armate in teritoriile reunite,document ce avea sa impulsioneze evolutia de ansamblu a
organismului militar romanesc.
Cum era de asteptat,experienta de razboi a modificat din temelii conceptii-
le strategice si principiile de intrebuintare a fortelor armate.Totodata,au aparut sau au fost consacrate arme noi impuse de cerintele mereu sporite ale ducerii razboiului.Dintre acestea aviatia a avut cea mai rapida ascensiune . Franta,
Anglia,Germania,Italia,SUA si URSS au realizat in scurt timp avioane militare
cu performante din ce in ce mai bune.Caracteristicile tehnologico-tactice au fost
an de an imbunatatite,treptat categoriile de avioane s-au diversificat,iar posibili-
tatile de actiune au crescut in mod corespunzator.Productia de aeronave destinate armatelor a crescut tot mai mult,o pondere insemnata(40-50%)detinand-o avioanele de bombardament la care accentul s-a pus pe:
-marirea bazei de actiune
-marirea posibilitatilor de armare
-precizia exexcutarii loviturilor din aer
Si posibilitatile aviatiei de vanatoare au fost substantial ridicate,ajungandu-se,in
deceniul trecut la crearea unor aparate ce dezvoltau o viteza de 600-700km/h,
evoluau la o inaltime de 10.000-12.000m si la o distanta de 700-4000km.
La sfarsitul primului razboi mondial,artileria antiaeriana romana a ramas cu denumirea de “Divizionul de artilerie antiaeriana”,avand in inzestrare urmato-
rul arsenal:
-74 tunuri de 75mm
-81 tunuri de 57mm
-8 tunuri de 76,2mm pe auto
-23 mitraliere
-12 proiectoare
In toata aceasta perioada,care a urmat sfarsitului primului razboi mondial,artile-
ria antiaeriana nu a cunoscut o evolutie spectaculoasa.Cel mai mare castig pt
dezvoltarea ulterioara a acestei arme l-au constituit studiile si lucrarile elaborate
de unii ofiteri atasati domeniului apararii antiaeriene si constienti de importanta
problematicii pt apararea nationala.Un exemplu sugestiv este lt-col Gh Popescu
prin studiul “Conceptia de aparare antiaeriana a teritoriului si a trupelor de
uscat”.In memoriul ce insotea studiul sau,Popescu justifica,folosind argumente
specific elaborate,necesitatea apararii antiaeriene pt intragul teritoriu si pt toate
tipurile de obiective care impuneau apararea impotriva loviturilor din aer.Cum era si firesc,autorul a pornit de la analiza adversarului strain,ale carui mijloace
evoluau intr-un ritm nemaiintalnit pana atunci.
Aratand ca aviatia a luat o atat de mare dezvoltare si ca intrebuintarea ei pe campul de lupta a devenit atat de eficace,incat nimic nu mai poate ramane neobservat si nebombardat,autorul enumera toate tipurile de obiective ce pot
fi cercetate si lovite din aer,propunand astfel ca apararea acestora sa se faca cu
aviatia “amica”,dar mai ales cu mijloacele de aparare antiaeriena.In acest sens
avand in vedere nevoile de aparare impotriva atacurilor aeriene s-a aratat ca
aceste mijloace trebuie organizate in 3 componente astfel:
-apararea antiaeriana a frontului
-apararea antiaeriana a coloanelor in mars
-apararea antiaeriana a centrlor importante din zona interioara
Pentru apararea antiaeriana a frontului(a trupelor de uscat)sunt necesare 18 mitraliere,4autotunuri(2 posturi)si 2 tunuri semifixe(un post).In ceea ce
priveste apararea antiaeriana a coloanelor,autorul studiului a sugerat cateva pro-
cedee tactice de realizare a manevrei unitatilor de tragere antiaeriana prin care sa
se asigure continuitatea si oportunitatea focului antiaerian,in raport cu modul de
organizare si organizare a deplasarilor de catre trupele de uscat.S-a sesizat,cu
deplin temei,necesitatea existentei si asigurarii unor tunuri de calibru mic(20-40)
mai usor de manevratsi de intrebuintat pt executarea tragerilor antiaeriene de opriri scurte.Se conchidea ca,pt fiecare divizie in mars,ar trabui asigurate 4-6
autotunuri de 75mm si 4-6 mitraliere.In plus se propunea ca toate unitatile de
infanterie si cavalerie sa-si pregateasca cel putin jumatate din mitralierele aflate
in dotare pt trageri antiaeriene,iar unele sa fie astfel amenajate astfel incat “sa se
poata trage chiar si de pe trasuri”.
O mare parte a studiului se referea la apararea antiaeriana a punctelor
sensibile din zona interioara.Ca o clasificare ,erau mentionate:
-puncte de suprafata mica,insa de mare importanta
-localitati de importanta mijlocie,in zona interioara sau cantonate in spatele frontului
-capitala sau sediile comandamentelor
Ca posibile solutii pt organizarea apararii antiaeriene la joasa altitudine,se indicau cateva masuri de intrebuintare ce aveau in vedere posibilitatile de lupta ale tehnicii existente.Astfel se preconiza intrebuintarea,pe aceeasi pozitie de tragere,a unei baterii de artilerie antiaeriana(4 tunuri)si a unei sectii de mitraliere
(2 sau 3 piese).
In ceea ce priveste modul de dispunere a mijloacelor de tragere,erau susti-
nute urmatoarele reguli:
a)bateriile din posturile de tragere sa se dispuna la obiectivele mari,circular,la
1km distanta fata de conturul exterior,mai dese pe directia probabila de atac
a adversarului aerian
b)baloanele de protectie sa se dispuna din 400 in 400m,formand un baraj la
inaltimea de 4000m
c)proiectoarele sa se dispuna la distanta de 3km unul fata de celalalt,pe un
aliniament convenabil milloacelor active de aparare antiaeriana
d)fiecare pozitie de tragere va avea 2(3)posturi de ascultare,iar sectia de proiec-
toare cate un post
Pentru apararea antiaeriana a capitalei se indica dispunerea apararii anti-
aeriene pe mai multe linii,pe baterii compuse din 4-8tunuri.Privind posturile de panda si alarma se considera ca acestea trebuie dispuse la 15-30km fata de obiectiv.La mijloacele terestre active de aparare antiaeriana,erau adugate si generatoarele de fum pt ascundere si camuflare,proprii apararii civile.Pornind de
la configuratia teritoriului national si luind in considerare distantele pana la
obiectivele din adancime,col Gh Popescu a propus organizarea apararii antiaeriene a Romaniei pe 3 sectoare,astfel:
a)sectorul Dunarii(delimitat de cursul Dunarii,Muntii Carpati-Orsova,Brasov,
Galati,Sulina)cu o adancime cuprinsa intre 50-200km
b)sectorul Nistrului(cuprins intre Nistru,Muntii Carpati,Brasov,Galati,Sulina)cu
O adancime cuprinsa intre 200-350km
c)sectorul de Vest(marginit prin frontiera de vest si Muntii Carpati)cu o adanci-
Me cuprinsa intre 150-450km
Referindu-se la calitatea de mijloace de artilerie si mitraliere antiaeriene
destinete pentru acoperirea nevoilor de aparare antiaeriana deschise,studiul
prevedea ca necesare:
1)pentru partea operativa:
-la divizii:108 tunuri antiaeriene calibru 75mm,108 tunuri antiaeriene calibru
mic si 324 mitraliere antiaeriene
-la front:pentru fiecare 4km,6 tunuri si 18 mitraliere antiaeriene
2)pentru zona interioara:
-420 tunuri antiaeriene calibru 75mm
-135 tunuri antiaeriene calibru 57mm
-660 mitraliere antiaeriene
-120 proiectoare
-120 posturi de ascultare
-120 baloane de protectie
-90 sisteme de informare camuflaj
3)tractiunea materialului de artilerie antiaeriana sa fie:
-hipomobila pentru artileria antiaeriana de insotire
-automobila pentru cealalta artilerie antiaeriana
-pe calea ferata pentru paza nodurilor de comunicatie sau pt paza trenurilor
Ca urmare a progreselor mari inregistrate de mijloacelor aeriene in plan
mondial,specialistii militari din domeniul constructiei de tunuri antiaeriene si-au
intensificat preocuparile in directia sporirii posibilitatilor de lupta ale artileriei antiaeriene.
Intre obiectivele vizate se aflau:
-cresterea puterii de foc
-cresterea vitezei initiale a proiectilelor:800-900m/s
-sporirea cadentei de tragere si a bataii materialului
Necesitatea combaterii tintelor aeriene care evoluau la diferite inaltimi a
determinat diversificarea calibrelor a ramas valabila pana in zilele noastre:arti-
leria antiaeriana de calibru mic(20-60mm),artileria de calibru mijlociu(60-100)
si artileria de calibru mare(peste100mm).In pofida greutatilor materiale cu care continua sa se confrunte industria romaneasca,au inceput sa apara si sa fie incu-
rajate de conducerea armatei preocuparile pentru crearea si perfectionerea tehnicii de lupta.Un exemplu pilduitor il constituie activitatea desfasurata de catre ofiterul inventator Ion Bungescu,care a realizat,in 1925 primul aparat central de tragere,deschizand seria unor stralucite inventii in aceasta linie,unele
in premiera mondiala,care aveau sa conduca la o rapida evolutie a artileriei
antiaerene sub aspectul conducerii si preciziei focului.Aparatul avea sa fie pus
in serviciu in 1926,intrand in dotarea bateriilor artileriei antiaeriena inzestrate cu
tunurile de calibru 7,62mm cehoslovace.
Seria realizarilor capitanului Bungescu va continua cu un al doilea model
perfectionat,care va fi introdus in inzestrarea artileriei antiaeriene in anul 1928.
Valoarea realizarii inventatorului roman consta mai ales in aceea ca el permitea,
in anul 1926-1928,executarea in Romania a tragerilor indirecte,centralizate cu noul aparat a carei functionare se baza pe metoda geometrica de calcul(pe timpul
tragerilor,toate masuratorile si calculele se efectuau de catre aparatul central de
Tragere,care,prin teleindicatie,transmitea continuu la tunuri elementele de tragere
-unghi de inclinare,azimut,distanta,focos-ochirea executandu-se astfel indirect).
De mentionat ca acest tip de trageri antiaeriene nu incepuse inca sa se
execute nici macar in statele avansate din Europa.
Apararea antiaeriana era defineta ca incluzand toate “mijloacele antiae-
riene active si pasive,care concura la indeplinirea urmatoarelor misiuni:
-avioanele inamice sa nu poata trece in anumite regiuni sau sa zboare la
altitudini mari
-avioanele de reglaj si cele de recunoastere sa nu poata observa decat cu mare greutate
-avioanele de bombardament sa renunte la misiunea lor si sa arunce bom-
belor cu o mai mica precizie”
Unitatile apararii antiaeriene destinate armatelor de operatii urmau sa cuprinda:
1.artileria antiaeriana mobila,compusa din posturi,fiecare post fiind in general din doua piese de tunuri si o mitraliera antiaeriana
2.proiectoarele antiaeriene,destinate in principiu pentru lupta impotriva inamicului aerian pe timp de noapte organizate pe baterii de cate 16 piese,iar
bateriile pe sectii de cate 4 proiectoare cu accesoriile lor
3.mitralierele antiaeriene,organizate pe baterii de catre 32 piese,iar bateriile
constituite din sectii de catre 2-4 piese
4.unitati de camuflaj,compuse din personalul atelierelor si materialu necesar
pentru camflaj
Unitatile apararii antiaeriene apartinand zonei interioare se preconiza a consta in:
1.artileria antiaeriana,compusa din posturi semifixe de cate 2-4 piese,in care
intrau si cate 2 mitraliere antiaeriene de fiecare post
2.proiectoarele antiaeriene,organizate pe baterii de catre 16 aparate si pe sectii de
cate 4 proiectoare,necesare artileriei antiaeriene pe timpul noptii
3.posturile de ascultare,formate din cate 4 aparate de ascultare
4.unitati de baloane de baraj,formate pe sectii,sectiile pe echipe pt fiecare balon
(in general 10 baloane de fiecare sectie)
5.unitati de camuflaj cu personalul si atelierele necesare
In perioada 1920-1930 este de retinut ca arma isi castigase un rol si un loc important in teoria si practica militara a deceniului,fiind considerata ca o compo-
nenta de baza a luptei cu inamicul aerian.
In anul 1931,in artileria antiaeriana romana existau numai 22 baterii,cu un
total de 88 tunuri de 3 calibre(76,5mm;75mm;57mm)si 9 modele diferite,multe
dintre ele aflate in stare avansata de uzura.In afara de 5 baterii Skoda calibru
76,5mm hipo si 2 baterii de tunuri franceze calibru 75mm semifixe,celelalte piese facusera primul razboi mondial.
Nici in ceea ce priveste asigurarea munitiei necesare tunurilor existente
situatia nu era in situatie mai buna.Asa,de pilda,pentru cele 32 tunuri calibru
76,5mm Skoda model 1914,existau doar 1000 proiectile de acelasi model,fata de
un necesar de 38700 lovituri.
Perioada 1933-1938 s-a caracterizat printr-o continua agravare a situatiei
internationale,pin intensificarea pregatirilor pentru un nou razboi,mai ales in
Germania hitlerista,secondata de Italia fascista.Asa incat,conducerea politico-militara de la Bucuresti a procedat,in aceasta perioada la aplicarea unei serii de masuride intarire a apararii nationale(crearea de noi intreprinderi pentru
fabricarea de armament,tehnica de lupta,munitie si aparatura optica si de conducere a focului artileriei antiaeriene)inclusiv prin crearea unei industrii
proprii pentru productia de aparare(ianuarie 1935).
Din cele prezentate,rezulta ca masuri ferme,care nu sufereau amanare,se
impuneau cu necesitate pe linia inzestrarii artileriei antiaeriene cu tehnica de lupta noua,capabila sa faca fata unor eventuale atacuri ale uei aviatii cu perfor-
mante net superioare celei intrebuintate in primul razboi mondial.
In ceea ce priveste inzestrarea,artileria antiaeriana a cunoscut,in acesti ani
o veritabila relansare.Tunurile de camp,adaptate pt trageri antiaeriene,au fost
inlocuite cu tunuri antiaeriene moderne importante,incepand cu anul 1937,din
Anglia,Germania,Franta,Suedia si Elvetia,precum si cu tunuri de productie
romaneasca.Primele materiale moderne intrate in serviciu in artileria noastra au
fost tunurile engleze de 75mm Vickers si cele de 88mm importante din Germania .In aceasta perioada,ofiterul-inventator Ion Bugescu si-a continuat
preocuparile pe linia realizarii aparatelor de conducere a focului,reusind in anul
1935,construirea unui nou model,denumit“aparat central simplificat”model 1935
in toamna anului 1938 a aparut aparatul central”maior Bungescu model 1938”
sub forma de pe prototip care a fost omologat in anul 1939.Acest din urma aparat avea sa fie introdus in dotarea bateriilor de artilerie antiaeriana de 75mm
Vickers.Perioada de modernizare a aartileriei antiaeriene romane a continuat
indeosebi dupa anul 1938,cand s-au primit cele mai moderne tunuri.Astfel,in
anul 1939,au intrat in inzestrare tunurile de calibru 37mm Rheinmetall germane
si tunurile de 25mm Hotchkiss franceze.In aceasta perioada 1938-1940,unitatile
de artilerie antiaeriana au fost dotate cu tunuri calibru mijlociu de 40mm Bofors
de provenienta suedeza,precum si cu tunuri de 20mm Oerlikon elvetiene.De
asemenea,au fost importate mitraliere de calibru 13.2mm,proiectoare de 150cm
Siemens si Nedalo,precum si de 60cm usoare,telemetre si altimetre stereoscopice cu baza 4 si respectiv 5m.
Intrarea in dotarea armatei romane a acestor tipuri de tehnica moderna de
fabricatie straina a facut ca,din acest punct de vedere,artileria antiaeriana romana sa evolueze in acelasi ritm cu cea din armatelor Frantei,Germaniei,Angliei,etc.
Incheind consideratiile privind inzestrarea artileriei antiaeriene in perioada
interbelica,mentionam ca,potrivit documentelor de arhiva,din totalul de 8301guri
de foc de care dispunea armata romana la intrarea in cel de-al doilea razboi mondial,691 erau tunuri antiaeriene(a crescut de 4 ori fata de 1918).
Artileria antiaeriana in timpul celei de-a doua
conflagratii mondiale
Situatia artileriei antiaeriene la intrarea in razboi
La 22.061941,Comandamentul Apararii Antiaeriene,precum si toate marile unitati,unitatile luptatoare si formatiunile de servicii subordonate acestuia
erau mobilizate.Ca urmare,in compunerea C.A.A. Existau:
-Centrul general de panda
-3 comandamente de aparare antiaeriena de regiuni aeriene
-6 grupari de artilerie antiaeriana
-19 comenzi de grupuri de artilerie antiaeriana
-20 baterii tunuri calibru 75mm Vickers
-15 baterii tunuri calibru 75-76.5mm
-8 baterii tunuri calibru 40mm Bofors
-15 baterii tunuri calibru 37mm Rheinmetall
-5 baterii tunuri calibru 20mm Oerlikon
-12 baterii mitraliere calibru 13.2mm Hotchkiss
-9baterii de proiectoare
In total existau 84 baterii tunuri antiaeriene,proiectoare si mitraliere antiaeriane
din care 35 de baterii tunuri calibru mijlociu(75-76.5mm),28 baterii calibru mic
(20-40mm),12 baterii mitraliere antiaeriene calibru 13.2mm si cele 9 baterii de
proiectoare.
Cele 3 comandamente de regiuni aeriene,care subordonau operativ atat
artileria antiaeriana,cat si unitatile de aviatie de pe raza lor de responsabilitate,se
delimitau astfel:
-Regiunea 1 aeriana in Transilvania si Oltenia
-Regiunea 2 aeriana in Moldova
-Regiunea 3 aeriana in Muntenia si Dobrogea
Efectivele totale la unitatile operative se ridicau la circa 28.000 de militari
(ofiteri,subofiteri si trupa).In subordinea comandamentului mai intrau si forma-
tiunile de aparare pasiva,cu un efectiv de circa 46.000 militari si civili.
Dealtfel,numarul bateriilor de tunuri antiaeriene avea sa sporeasca de la
circa 65 in anul 1941 la circa 200(calibru mic si mijlociu)la 23 august 1944.
La intrarea in razboi,la conducerea artileriei antiaeriene de la diferite esaloane se aflau ofiteri cu inalta competenta si profesionalism,dintre acestia
participanti si la primul razboi mondial;cativa dintre acestia au ramas in istoria
armatei noastre:
-colonelul Popescu Gheorghe,cdt apararii antiaeriene
-colonelul Marinescu Gheorghe,cdt secund
-colonelul Drajna Dumitru,seful de stat major
Gruparile antiaeriene,denumireinintiala ce arata intr-un fel existenta lor in dispozitiv operativ,erau,de fapt,regimente de artilerie antiaeriana,denumire la care se va reveni in cursul anului 1942.
Participarea artileriei antiaeriene la campania militara
din anul 1941
Actiunile artileriei antiaeriene in cadrul operatiilor desfasurate
pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei de Nord
Avand in vedere conceptia de lupta a trupelor de uscat,precum si gruparea
artileriei antiaeriene,Comandamentul Apararii Antiaeriene a luat urmatoarele
masuri mai importante privind intrebuintarea acesteia:
-dislocarea a 4 din cele 6 grupari(regimente)de artilerie in Moldova,Do-
brogea si nord-estul Munteniei,concentrand in aceasta zona,12 din cele
19 divizioane la dispozitie
-subordonarea Gruparii 6 artilerie antiaeriana “Siret”Armatei 4 pt coordo-
narea actiunilor artileriei afectate acesteia si nemijlocit marilor unitati de
arme intrunite in compunere
-constrirea de divizioane mobile,asigurate complet de masini,pt intarirea
fiecarui corp de armata din esalonul 1 al Armatei 4
-sporirea densitatii de posturi de panda in jumatatea de est a tarii
In primele zile ale razboiului,inamicul a executat recunoasteri,apoi si-a extins actiunile de cercetare si in final a bombardat ziua si noaptea cu bombe explozive si incendiare cauzand morti si raniti,case avariate si distruse,incendiid tancurile petroliere;eficacitatea tragerilor unitatilor de artileriei antiaeriana era ridicata,in aceasta perioada dobandindu-se si avariindu-se,zilnic,cate 2-4avioane.
Dupa 1 iulie pana pe 4 iulie,activitatea inamicului aerian a fost,de asemenea,in descrestere(circa 20 incursiuni zilnic),insa odata cu trecerea trupelor
noastre la ofensiva (2-3 iulie 1941),zborurile aviatiei au crescut brusc in intensi-
tate ,ajungand pana la 70 incursiuni zilnic.Au fost mitraliate gari,esaloane de transport,trenuri;au fost aruncate manifeste,s-au executat bombardamente de noapte,in zori sau spre amurg,in zonele de concentrare a trupelor.
Catre mijocul lui iulie 1941,atacurile inamicului aerian au fost indreptate asupra marilor unitati patrunse in adancimea dispozitivului de aparare sovietic;
dar riposta tunarilor antiaerieni a fost prompta.Astfel pentru modul admirabil in care si-a desfasurat activitatea,doborand 5 avioane sovietice,Bateria 111 artilerie antiaeriana a fost citata prin ordinul de zi al Diviziei blindate romane,iar locote-
nentul Smaleni,impreuna cu personalul ajutator a fost propus pt decorare.
La 16 iulie 1941,divizia a intrat victorioasa in Chisinau,documente de arhiva consemnand:”Copii cu flori in mana ne urau izbanda si vicorie,iar cei mai in varsta lacrimau de bucurie si ne spuneau<<Bine ati venit fratilor si Dumnezeu sa va ajute!>>”.
La sfarsitul lunii iulie 1941,dispozitivul operativ al Grupului de Armate “Generalul Ion Antonescu” ajuns pe Nistru s-a regrupat in vederea continuarii
ofensivei la est de acest curs de apa.
Armata 4,in subordinea directa a Marelui Cartier General roman,va dez-
volta ofensiva la sud-est de Nistru,pe directia generala Razdelnaia-Odessa,avand ca misiune principala cucerirea orasului-port la Marea Neagra-Odessa.
Batalia pentru Odessa si actiunile artileriei antiaeriene ale Armatei4romane pentru apararea impotriva loviturilor din aer
Operatia ofensiva a Armatei 4,dupa trecerea Nistrului,cu scopul cuceririi marelui port la M.Neagra(Odessa)a fost singura operatie cu caracter strategic de conceptie romaneasca,pregatita si condusa de Marele Cartier General roman,exe-
cutata in intregime de catre trupele romane.
Actiunile din zona Odessa au inceput la 1 August si s-au finalizat la 16
octombrie 1941,fiind caracterizate printr-un ritm de inaintare lent,datorita rezis-
tentelor indarjite ale aparatorilor sovietici,favoriti de trenul plat,fara acoperiri si echipat cu numeroase fortificatii.
Cele mai grele lupte s-au desfasurat pentru cucerirea localitatilor Karpova, Vagoda,Mannheim si Kogarlik,Vakarjani,Dalnic si Tatarca.
La 16 octombrie 1941,cand trupele sovietice au parasit Odessa,care a ca-
pitulat,trupele romane au ocupat orasul.Pierderile Armatei 4 in aceasta batalie au fost deosebit de grele:
-17.000 morti
-63.000 raniti
-11.000 disparuti
Ca urmare,dupa capitularea Odessei,s-a hotarat ca trupele Armatei 4 sa fie aduse in tara.Pentru apararea antiaeriana a trupelor Armatei 4 in operatia de la Odessa si a Armatei 3 in misiunea ei de a asigura flancul de nord al Armatei 11
germane in operatiile spre Nipru si Crimeea,Comandamentul Apararii Antiaerie-
ne a destinat un numar mare de unitati si subunitati de artilerie antiaeriana.
Astfel,in subordinea directa a Armatei 4,intra Gruparea 2 artilerie antiae-
riana;din aceasta grupare initial au facut parte 6 baterii calibru 75mm Vickers,5 baterii calibru 37mm,2 baterii calibru 20mm Oerlikon si Bateria 209 mitraliere antiaeriene 13,2mm.
Pe timpul desfasurarii operatiei,Gruparea 2 artileriei antiaeriana a fost continuu intarita cu baterii,ajungand in final,la 12 octombrie 1941,sa dispuna de un numar de circa 27-30 baterii,dintre care 9 baterii calibru mijlociu(75mm),13 subunitati calibru mic(20-37mm)si 5 baterii de mitraliere.
In tabelul urmator se arata repartitia artileriei antiaeriane si organizarea ei pentru lupta la 15 octombrie 1941.
Actiunile artileriei antiaeriene desfasurate in cadrul acestei operatii au fost presarate cu numeroase fapte de eroism,de exemple de barbatie si de curaj,care au facut din ostasul roman un pilduitor exemplu de luptator.
Un exemplu edificator in acest sens in constituie Bateria 110 artilerie anti-
aeriana(comandant,locotenent Petre Chicomban)care,la 19august 1941 a fost in mod repetat bombardata direct,avand 9 militari raniti;inamicul s-a lovit de indar-
jirea Bateriei ca de o stanca,3 avioane fiind doborate.
La mijlocul lunii septembrie,marile unitati din compunerea Armatei 4 du-
ceau lupte grele intr-un arc de cerc in jurul Odessei,pe aliniamentul(de la nord la sud)Hagibei,Vagoda,Karpovka,Dalnic,Tatarca,Peterstal;in apararea antiaeriana a trupelor,erau dispuse in total circa 30 baterii de artilerie antiaeriana,din calcule rezulta ca era aproximativ o densitate de 20-25guri de foc pe km de front.
In afara unei confruntari permanente cu inamicul aerian,unitatile si sub-
unitatile de artilerie antiaeriana au fost puse,nu o data,in situatia de a duce si ac-
tiuni terestre(29 octombrie 1941).
Dupa capitularea Odessei(16 octombrie 1941)a avut loc o larga manevra de material,astfel incat,din 30 de baterii au ramas doar 8,care au participat la apararea antiaeriana a Odessei,prin restructurarea dispozitivului gruparilor si
grupurilor antiaeriene,potrivit noii situatii.
Artileria antiaeriana romana in campania militara
din anul 1942
Campania anului 1942 a insemnat pentru artileria antiaeriana romana mari incercari in focul luptelor ce au avut loc cu aviatia inamica,indeosebi in apararea antiaeriana a trupelor terestre,care au actionat,in primul rand in batalia de la Co-
tul Donului si in Stepa Calmuca,dar si in luptele din Caucaz si Crimeea.
Capacitatea de lupta a unitatilor de artilerie antiaeriana a fost,in anul 1942, in crestere prin numarul bateriilor de tunuri intrate in dotare si devenise operative sursa de inzestrare a contituit-o atat productia de interna cat si materialul livrat de germani.Acesta din urma a fost asigurat in baza protocolului incheiat la 30
ianuarie 1942 intre Misiunea Militara Germana si Comandamtul Apararii Anti-
aeriene,care prevedea modul de predare-primire a materialului de artilerie anti-
aeriana german dispus in apararea Ploiestiului si zonei petrolifere,respectiv,18 baterii de 88mm,12 baterii de 20mm,3 baterii de proiectoare,3 companii baloane de protectie si reteaua de transmisiuni.
Forta combativa a regimentelor de artilerie antiaeriena a crescut,insa si prin primirea din productia interna de armament a 11 baterii de 75mm Vickers, dotate cu aparate centrale de tragere Bungescu,precum si a 7 baterii de 37 mm Rhm,toate fabricate la Uzinele Astra-Brasov,Arad,Cugir etc.
Tot in cursul anului 1942,au devenit operative inca 4 baterii de proiectoare 3 companii de baloane de protectie si 3 baterii Oerlikon.
Principalele actiuni ale artileriei antiaeriene desfasurate
pentru apararea obiectivelor de pe teritoriul national
In cursul anului 1942,indeosebi in partea a doua a acestuia,desi frontul
trupelor terestre a ajuns in zone foarte indepartate de granitele tarii,totusi inami-
cul aerian a fost deosebit de activ.Astfel,amintind doar actiunile mai importante ale aviatiei inamice este ilustrativ faptul ca,de pilda,in luna mai 1942,atacurile sovietice ce s-au executat in zilele de 3,4,6,8,10,20,22,24,25 si 28 ale lunii au vizat lovirea unor localitati si dispozitive de lupta,printre care Sulina(18 bombe),
Constanta(5 bombe),Tulcea inclusiv postul de comanda al Divizionul 13 artilerie antiaeriana cu 4 bombe si Valcov(9 bombe),Sf.Gheorghe si Tighina(6 bombe),la care s-au adaugat Nicolaev,Golta,Tiraspol si alte puncte sensibile din apropierea frontului.
Important de consemnat este faptul ca,la 12 iunie 1942,s-a executat pri-
mul raid al aviatiei americane in spatiul aerian al Romaniei,vizand orasul
Ploiesti cu un grup de 12 avioane de tipul B-24 venite din Sudan cu aterizare in-
termediara la Cairo(actiunea denumita codificat “HALPRO”)
Incepand cu 1august1942 denumirea unitatilor si subunitatilor de artilerie antiaeriana s-a modificat,gruparile numindu-se regimente,iar grupurile numindu-
se divizioane de artilerie antiaeriena.
De remarcat este faptul ca,la 1 octombrie 1942,ca urmare a incalcarii de catre aviatia maghiara a spatiului aerian romanesc,din ordinul maresalul Ion An-
tonescu,a luat fiinta “Gruparea de artilerie antiaeriana Ardealul”in compunearea Brigazii 1 artilerie antiaeriana cu misiunea “de a executa apararea antiaeriana a centrelor si punctelor sensibile de la Brasov,Tohan,Fagaras si Resita”.
Batalia Stalingradului.Actiunile artileriei antiaeriene
in timpul operatiilor duse in Cotul Donului si Stepa Calmuca
In campania anului 1942,”Batalia Stalingradului”,asa cum este denumita in istoriografia universala,a constituit un eveniment de importanta majora,care a produs o cotitura in desfasurarea celui de-al doilea razboi mondial si a ocupat,
prin amploarea si tragismul operatiilor locul primordial atat in perioada anteriara desfasurarii ei,cat si in perioada propriu-zisa dupa 19 noiembrie 1942.
La operatiile si actiunile desfasurate la Stalingrad,a participat,alaturi de
numeroase mari unitati si unitati de arme intrunite din armata romana si artileria antiaeriana.Fortele si mijloacele artileriei aniaeriene au constat in32baterii de foc si o baterie de pandari radio-constituite in 6 divizioane,sub doua comenzi de re- gimente de artilerie antiaeriana asigurate cu formatiunile tehnico-materiale cores- punzatoare.
In luna ianuarie 1942,pe front se gaseau dislocate Grupurile 3 si 9 artilerie antiaeriana,aflate operativ la dispozitia Corpului de munte si,repectiv,Corpului de cavalerie,avand urmatoarea dispunere:Grupul 3Art.A.A. la Karasubasar cu
Bateria 133,iar Bateria 101 la Djankoi si Csongar si Grupul 9Art.A.A. la Melito-
pol,cu Bateria 225 mitraliere si cu Bateria 112 Rhm la Budahowka si Berdiansk. De remarcat faptul ca bateriile de tunuri de 75mm Vickers nu au fost impinse in zona Crimeea.In luna februarie 1942,Corpului 6 armata i s-a pus la dispozitie pt. Divizia 18 infanterie infanterie,Bateria 126(2 sectii)la Barak(Crimeea),care im- preuna cu compania antiaeriana organica sa realizeze apararea antiaeriana a tru- pelor acestei mari unitati.
In toata perioada de iarna si primavara a anului 1942,avioanele sovietice au continuat,desi sporadic,sa survoleze si sa lanseze bombe,in zonele de foc ale artileriei antiaeriene bateriile executand focul pentru protectia obiectivelor incre- dintate;atacuri violente s-au inregistrat,indeosebi,asupra podurile de peste Bug: Nicolaev si Golta.
Sesizat de pierderile suferite de catre bateriile de artilerie antiaeriena din
Crimeea indeosebi in luptele terestre,Statul Major al Aerului,cu ordinul nr.514 din 15 mai 1942,a dat dispozitiuni ca “unitatile de aparare antiaeriana din zona
Crimeea si Marea de Azov sa fie intrebuintate numai in misiuni antiaeriene,iar Bateria 112Rhm,aflata in apararea postului de comanda al marii unitati,sa fie adusa la Melitopol pentru apararea terenului de aviatie”.
La 27 mai 1942,situatia in Crimeea era urmatoarea:Bateria 133 Rhm cu 2 sectii a doua tunuri,Bateria 126 cu o sectie cu 2 tunuri si Bateria 101 cu 3 sectii a trei tunuri,toate subunitatile fiind amplasate la Simferopol in apararea antiaeriana a garii si aeroportului.
In perioada august1942 – 31decembrie1942,perioada campaniei duse de
Armatele3 si 4 la Cotul Donului si in Stepa Calmuca,artileria antiaeriana romana a particpat cu un numar apreciabil de unitati si de subunitati.Misiunea lor consta in apararea antiaeriana a marilor unitati,precum si a altor obiective importante din compunerea celor doua armate:
-aerodromurile aviatiei romane si germane
-puncte obligate de trecere,vizate de inamic(poduri si localitati)
-depozite de munitii,formatiuni de servicii
La 1 octombrie 1942,in compunerea unitatilor de artilerie antiaeriana de la Cotul Donului si din Stepa Calmuca,existau 32 de baterii(calibru 20-75mm),
constituite in 6 divizoane de artilerie antiaeriana si 2 comenzi de regimente de artilerie antiaeriana dotate cu mijloace auto de tractiune cu un grad sporit de mo- bilitate,corespunzator cerintelor de lupta.
Demne de remarcat este faptul ca subunitatile de artilerie antiaeriena dis- puse in fasiile marilor unitati din esalonul intai,in afara misiunii principale(lupta cu aviatia inamica)le mai revenea si misiunea de a lupta cu inamicul terestru
patruns in raionul pozitiilor de tragere,tancuri,autoblindate si chiar cu infanteria de pe acestea.
Spre gloria ostasului roman,artileristii antiaerieni,ca dealtfel toti militarii romani,au luptat cu barbatie,au dovedit rezistenta in conditiile grele in care s-aun desfasurat luptele,facand cinste armatei noastre.
Inca din luna august 1942 se declansasera operatiunile de concentrare,
completare si deplasare spre viitorul raion al actiunilor de lupta a marilor unitati de infanterie,a unitatilor de artilerie,etc.,precum si a unitatilor de artilerie antiae-
riana destinate misiunilor din cadrul “Bataliei Stalingradului”.Au executat deplasarea in zona operativa urmatoarele unitati si subunitati de artilerie antiae-
riana ,astfel:
-Divizionul 1 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 11 si 12 Vickers precum si Bateria 117 Rhm
-Divizionul 14 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 21 si 24 Vickers si bateriile 134 si 137 Rhm
-Divizionul 4 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 1 si 2 Vickers,pre- cum si bateriile 102 si 105 Rhm si 151 Oerlikon
-Divizionul 8 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 6 si 7 Vickers,pre- cum si bateriile 109 si 110 Rhm si Bateria 209 mitraliere
-Divizionul 17 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 26 si 27 Vickers si 141,142 si 145 Rhm
-Divizionul 5 Art.A.A. a sosit cu bateriile 16 si 19 Vickers,125si129 Rhm si 128 Oerlikon
In acest fel,concomitent cu realizarea propriului dispozitiv de lupta pentru actiunile viitoare,artileria antiaeriana a executat apararea antiaeriana a afluirii marilor unitati si unitatilor apartinand trupelor de uscat pe timpul realizrii noului dispozitiv operativ de aparare a Armatelor 3 si 4.
Dispozitivul operativ al Armatelor 3 si 4 si principalele
obiective de aparat antiaerian
Pentru a intelege repartitia si dispunerea unitatilor si subunitatilor de arti- lerie antiaeriena in apararea principalelor obietive din fasiile de actiune ale trupe- lor romane(Armata 3si Armata 4)se impune prezentarea succinta a dispozitivului operativ al trupelor de uscat romane.
In vara si toamna anului 1942,Grupul de Armate “A” a dezvoltat ofensiva in Caucaz,cucerind peninsula Taman,Novorosisk,spre sud pe directia Nalcik,ata- cand pantele de nord ale muntilor din Caucaz.Grupul de armate“B”,in compunea caruia au intrat ulterior si cele doua armate romane,a avut misiunea de a inainta pe directia generala Stalingrad,urmarind ditrugerea fortelor inamice de la Cotul
Donului.Rezistenta sovietica din ce in ce mai indarjita de la Stalingrad a dus la incetinirea opratiunlor,fixarea a numeroase forte din compunerea celor doua armate germane la Stalingrad,consumarea rezervelor lor,precum si descoperirea flancurilor de nord-vest si sud ale gruparii germane concentrate la Stalingrad .
Ca urmare,Inaltul Comandament German,a hotarat subordonarea Armate- lor 3 si 4 romane Grupului de Armate”B”,cu urmatoarele misiuni:Armata3,avand in compunere 4 corpuri de armate,pe frontul Gromok-Kletskaia inclusiv(circa160 km de front);Armata 4 s-a dispus in apararea cu 7 mari unitati in linie la sud la
Stalingrad,in Stepa Calmuca,avand pe frontul Dubovai-Uvrag pana la Kuma,pe aproximativ 250km de front,2 corpuri de armata.
Posturile de comanda:Armata 3 la Moruzovskaia,Armata 4 la Katelnicovo.
Organizarea actiunilor pe linie de aviatie
si artilerie antiaeriene
Grupurile de Armate “A” si “B”,care opereau in vara anului 1942,primul spre Caucaz,iar al doilea spre Stalingrad erau sprijinite de Flota4aeriana germana si “Comandamentul de aviatie Don”de asemenea german,in cadrul carora actio- nau marile unitati din aeronautica romana(aviatia si artileria antiaeriana).
Unitatile acesteia erau dispuse pe aerodromurile situate in fasiile de actiun ale Armatelor 6 si 4 blindate germane:in fasia Armatei 3 erau Moruzovskaia,
Tacinskaia,iar Bucovskaia si Perelazovski;in fasia Armatei4existau Proleterskaia si Sutov iar in zona de actiune a Armatei 6 terenurile de la Karpovka,Marinovka si Gumrak.
Toate aceste aerodromuri erau folosite in comun de catre aviatia romana si cea germana si ca atare atat ele cat si acele doua armate romane si germane trebuiau aparate antiaerian.In acest scop,Divizia 9 Art.A.A. germana era detinata de fapt pentru Stalingrad,iar Brigada4 artilerie antiaeriana romana pentru nevoile teretre si aero romane.
Artileria antiaeriana trebuia sa ia in calcul inca trei categorii de obiective: apararea antiaeriana a aerodromurilor gruparii aeriene de lupta si in principal de la Moruzovskaia,Tacinskaia si Rostov,trecerile deosebit de importante peste
Donet(Belaiakalitva),peste Don(Broniki sau Bataisk),precum si bazele si depozi- tele Armatelor 3 si 4,de toate categoriile(munitii,carburanti,hrana,etc).
Lasand la o parte aceste aspecte,trebuie mentionat ca poate cea mai difici- la problema pusa artileristilor antiaerieni a fost cea a comunicatiilor,date fiind lipsa de sosele pietruite,starea rea a drumurilor si a podurilor,care ingreunau per- manent deplasarile,facandu-le adesea imposibile in cadrul frecventelor manevre impuse de desfasurarea actiunilor terestre.
Dispozitivul unitatilor si subunitatilor de artilerie antiaeriana in batalia de la Cotul Donului si Stepa Calmuca
In fasia Armatei 3,a actionat Divizionul 1 Art.A.A. mobil independent, avand in compunere bateriile 11,12,117,118,120,129,145 si 234 s-au constituit 3 subgrupari pentru protectie:
-subgruparea de vest cu Bateria 145 Rhm
-subgruparea de centru cu bateriile 118 si 120 Rhm
-subgruparea de est cu bateriile 117 Rhm,129 Rhm si 234 mitraliere
-Bateria 12 Vickers va actiona la Bukovskaia si Bateria 11 Vickers la
Perelazovski
Postul de comanda al divizionului era la Perelazovski.Tot in fasia Armatei 3 a actionat si Regimentul 4 Art.A.A. mobil cu Divizioanele 4 si 17 Art.A.A., astfel:
-Divizionul 4 Art.A.A. se gasea cu bateriile 1,105 si 151
-Divizionul 17 Art.A.A. se gasea cu bateriile 26,27,141,142 Rhm si cu
Bateria 209(primita de la Divizionul 8)
In fasia Armatei 4,a actionat Divizionul14 Art.A.A. Mobil independent,cu bateriile 21,24,112,134,137,aparand cu bateriile 21 si 137,postul de comanda al armatei,dispus la Katelnicovo.
Actuinile inamicului aerian au fost deosebit de active,atacurile executan-
du-se,de regula,asupra obiectivelor si trupelor din prima linie,la inaltimi mici
(sub 100m).Artileristii romani,fiind alarmati la timp,au reactionat prompt si cu
eficacitate.
La 15 ocombrie 1942,”subunitatile de artilerie antiaeriana au fost atacate direct de catre aviatia sovietica la Bucovskaia”;la 12 octombrie,aviatia inamica a executat recunoasteri la Novocekask,unde urma sa fie instalat postul de comanda al Grupului de Armate “Maresal Antonescu”.
In ultima decada a lunii octombrie,s-au inregistrat incursiuni ale inamicu- lui aerian asupra marilor unitati din linia intai la Armata 3: Rubaskin,Golovski,
Bukovskaia,Tacinskaia,Blinovski,Kletskaia,Gromki.
La 10 noiembrie 1942,aviatia inamica a atacat localitatile Moruzovskaia,
Cernisevskaia,Tacinskaia,Perelazovski,fiind raniti ostasi de la Bateria 27 Vickers dispusa la Tacinskaia.
In perioada 1 noiembrie-19 noiembrie 1942,adica pana la declansarea o-
fensivei trupelor sovietice,actiunile aviatiei inamice au fost deosebit de puternice producand pierderi trupelor noastre,inclusiv subunitatilor de artilerie antiaeriana.
Faptul ca pozitiile de tragere ale bateriilor de artilerie antiaeriana devenise-
ra obiectiv tot mai mult vizate de inamicul aerian este relevat si de numarul mare de morti si raniti innregistrati in aceasta perioada in randul tunarilor antiaerieni.
Desfasurarea actiunilor de lupta ale artileriei
in campania militara din anul 1943
Inca de la inceputul anului 1943,fata de situatia grea a marilor unitati si unitatilor din compunerea Armatelor 3 si 4 romane,in urma “Batalia Stalingrad”,
Maresalul Antonescu a hotarat aducerea in tara a efectivelor si tehnicii din marile unitati care au reusit sa iasa din incercuire sau au putut sa se desprinda de inamicul aflat in continua ofensiva.S-au stabilit doua itinerare de baza pentru retragerea in tara,astfel:itinerariul Stalino,Zaporoje,Vosnesensck,Rabnita pe Prut pentru trupele ramase din compunerea Armatei 3,iar la sud,itinerariul:Melitopol,
Berislav,Nicolaev,Varvarovca,Odessa,Tighina pentru trupele din compunerea
Armatei 4.
La14ianuarie1943,dupa o scurta perioada de refacere si odihna,Divizionul 1 Art.A.A. mobil,s-a pus in mars spre Stalino,evitand orasul Rostov,care era pe-
riclitat de inamic.Dupa ce,pe tot parcursul acestui mars a infruntat geruri exce-
sive,drumuri troienite,drumuri troienite,nesiguranta situatiei tactice generale,dar si atitudinea total neprieteneasca a trupelor “aliate”(germane);divizionul a reusit sa se regrupeze la Stalino,de unde,la 28 ianuarie 1943,s-a deplasat la Melitopol pregatindu-se pentru plecarea spre tara.
La 12 februarie 1943,Divizionul 1 Art.A.A. s-a pus in mars prin Zaporoje,
Nicolaev,unde s-a imbarcat pe calea ferata si la sfrsitul acestui lunii februarie,a ajuns la Bucuresti cu toate bateriile sale.Unitatea isi facuse pe deplin datoria!!!
Divizionul 14 Art.A.A. mobil independent care a actionat in fasia Armatei 4,dupa ce a executat retragereasub presiunea inamicului,s-a retras la vest de Don cu o parte din bateriile (112 Rhm si 21 Vickers)prin Zimleanskaia,Broniki,iar cu alta parte prin Salsk,reusind catre 2-3 ianuarie 1943 sa se regrupeze in dispozitiv de lupta la Bataisk.
In vederea inapoierii in tara,a urmat itinerariul Melitopol,Nicolaev,ajungad in conditii foarte grele de mars,in febrarie,la Odessa,de unde aducerea subunita-
tilor in tara s-a executat pe roti.Primind temporar misiunea de a proteje centrul sensibil Iasi,o parte din baterii au fost deplasate mai tarziu la Bucuresti si Brasov la unitatile deorigie,de unde au ajuns abia in prima decada a lunii martie.
In concluzie,catre data de 1martie1943,au plecat in tara:comanda Brigazii 4 Art.A.A.,comanda Regimentul 4 Art.A.A.,comenzile Divizioanelor1,14,4 si un numar de baterii dintre cele mai afectate,care au suferit pierderi si care aveau un stagiu indelungat pe front.
Actiunile aviatiei inamice si riposta artileriei antiaeriene
pe frontul de est
In primele luni ale anului1943,inamicul antiaerian,detinand continuu supe- rioritatea aerianain zona unitatilor din Brigada4Art.A.A. a actionat cu predilectie asupra aglomerarilor de trupe in retragere la punctele obligate de trecere:podurile de peste Donet si peste Don,atacurile cesteia vizand,de asemenea,aerodromurile aviatiei romane si germane.
Cu toate greutatile datorate unei ierni deosebit de aspre,tunarii antiaerieni romani au executat serviciul la material cu rigurozitate,pregatind cu migala victoriile antiaeriene.
In crsul lunilor februarie si martie,aviatia sovietica a atacat indeosebi,aero- dromurile Melitopol,Mariupol,Stalino.Subunitatile de aparare antiaeriana au facut eforturi dosebite pentru a pute executa tragerile de lupta,pt ca,din cauza gerului(-35 )materialul functiona foarte greu;nu de putine ori servantii ramaneau uimiti cand,dupa plecarea primei lovituri,tunurile amorteau,teava nemaiplecand in recul.
Actiunile s-au intetit in iunie,cand in zilele de 16,20,25,26 aerodromurile au fost atacate in valuri de 30-40 avioane de la inaltimi de 2500-4000m,noaptea, folosind parasute luminoasesi lansand sute de bombe;a actionat intens Divizionul 8 Art.A.A.
Concluzii si masuri luate de comandamentele superioare romane si germane
Bombardamentul de la 1august 1943 asupra obiectivelor Ploiesti-Campina a fost primul atac aerian de mare anvergura,care a solicitat intregul sistem de aparare antiaeriana,activa si pasiva.Dupa analizele efectuate de factorii compe- tenti,a rezultat ca sistemul a functionat bine.
Erorile de pregatire si executie a atacului de la1august 1943 se pot consi- dera ca au constat in principal din:
-ignorarea modului de organizare si dotare a sistemului de aparare
-absenta unor instructiuni precise asupra manierei de a traversa masivii
-insuccesul lovirii biectivelor de catre primele 2 grupuri de avioane
-eficacitatea apararii antiaeriene
Bilantul nefavorabil,marile pierderi ale oamenilor si materialelor,rezultate- le sub asteptarile prognozate au demonstrat ca atacul aerian de la 1august 1943 a fost un esec.El a ramas totusi in istoria razboiului ca o actiune de indrazneala,u- nica in felul ei,din punct de vedere al performantei aviatiei.
Ca urmare a csetui esec de mari proportii,aliatii au tras concluziile de ri- goare.Ei vor reveni la Ploiesti in1944,pornind de pe baza din Italia cu o puternica escorta de avioane de vanatoare si la mare altitudine.
Dealtfel,dupa acest atac,germanii au intarit apararea antiaeriana,in special sub raport calitativ,introducand in dispozitiv tunuri semiautomate de 105mm,tu- nuri de 128mm pe cale ferata,o brigada de camuflaj-ceata,mai multe statii de radiolocatie si au imbunatatit mascarea,realizand,chiar prin dezimformare
“Ploiestiul fals”.
Artileria antiaeriana romana in operatiile militare
desfasurate in anul 1944 pana la 23 august
Situatia generale de pe fronturile din Europa,inclusiv pe teatru de operatii din Europa de est,precum si operatiile militare desfasurate de armata romana in cursul anului 1944,au determinat hotarator ale artileriei antiaeriene.
Consecinta fireasca a inaintarii frontului spre V a fost apropierea bazelor aviatiei sovietice de tara noastra si deci posibilitati sporite de lovire a obiectivelor de pe teritoriul national.
Ca urmare,aviatia americana va desfasura ,de la 4aprilie pana la 19august 1944,o serie de operatii aeriene de mare amploare asupra centrelor sensibile de pe teritoriul national si,in primul rand,asupra platformei petroliere Ploiesti-Cam- pina,inclusiv riposta mijloacelor de aparare romanesti.Un alt eveniment deosebit de important il va constitui actul de la 23 august 1944 si anume iesirea Romaniei din coalitia hitlerista.Eveniment de importanta majora in mersul general al raz- boiului,acesta va pune artilerie antiaeriana romana,ca dealtfel intreaga noastra ar- mata,in situatia de a lupta impotriva germanilor,deci si a aviatiei germane,sco- tand totodata obiectivele vitale ale tarii de sub loviturile aeriene ale aviatiei anglo-americane.
Se poate spune ca artileria antiaeriana,ca si aviatia de vanatoare romana a fost pusa in cursul razboiului din anii 1941-1945 in situatia de a duce actiuni de lupta impotriva celor mai puternice forte aeriene din lume la epoca respectiva:a- viatia sovietica si anglo-americana pana la 23 august 1944 iar apoi cea germana.
Participarea artileriei antiaeriane la eliberarea
teritoriului national(23august – 25octombrie 1944)
Seful statului,regele Mihai I,prin proclamatia adresata tarii a anuntat iesi- rea Romaniei din coalitia cu Germania,trecerea ei alaturi de fortele coalitiei anti- hitleriste pentru apararea independentei nationale si eliberarea Transilvaniei.
Ca urmare,armata romana,cu o promptitudine exemplara si fara cea mai mica sovaire,a trecut la indeplinirea urmatoarelor misiuni:
-neutralizarea nucleelor germane aflate pe teritoriul de sub jurisdictia sta- tului roman,dezarmarea si internarea lor
-trecerea la executarea operatiei de acoperire a granitelor si a liniei de de- marcatie cu Ungaria hortista,asigurand desfasurarea luptelor pentru lichi-
darea inamicului de pe teritoriului national
-desprinderea din front a marilor unitati romane din Moldova,regruparea lor in zona Pitesti-Targoviste-Ploiesti si debusarea la nord la Carpatii
Meridionali,in vederea trecerii la ofensiva impreuna cu trupele sovietice pentru eliberarea partii rapite din Transilvania.
La data cand s-a infaptuit actul de la 23august 1944,artileria antiaeriana romana avea in zona de operatiuni Brigada 2 artilerie antiaeriana cu Regimentele 2,6 si 15 artilerie antiaeriana,totalizand 49 baterii,dintre care 12 de calibru mijlo- ciu,iar la sud celelalte cele 3 brigazi de artilerie antiaeriana cu 6 regimente,insu- mand circa 154 baterii(88 de calibru mijlociu).
In zona de operatiuni,germanii aveau circa57baterii antiaeriane dintre care 26 baterii grele,iar pe teritoriu 72 baterii,din care 43 grele.O pondere insemnate au avut-o actiunile artileriei antiaeriene pe timpul luptelor din capitala,duse in perioada 24-31august 1944 impotriva trupelor si aviatiei germane.Caracteristica actiunilor de lupta ale artileriei antiaeriene in aceasta perioada a constat in faptul ca simultan cu indelinirea misiunii speciale,de respingere a atacurilor aviatiei germane asupra unor obiective din Capitala,subunitatile de artilerie antiaerianaau indeplinit urmatoarele misiuni terestre,de oprire a atacurilor inamicului,execu- tand trageri directe in sprijinul infanteriei sau trageri indirecte asupra unor grupa- ri de trupe germane,asupra aerodromurilor ocupate de acestea sau altor obiective.
In unele cazuri,tunarii antiaerieni au respins atacurile executate asupra pozitiilor de tragere prin foc la gura tevii,luptand cu grenada sau chiar la baioneta.
Situatia artileriei antiaeriene din apararea centrelor
si punctelor sensibile de pe teritoriu in perioada
23 august 1944 – 8 mai 1945
In aceasta perioada,potrivit jurnalului de operatii al Comandamentului Ar- tileriei Antiaeriene,in zona de operatiuni existau:comanda Diviziei 1 Art.A.A., comenzile Brigazilor 1,2 si 4 Art.A.A.,Regimentele 2,4,5,6,7,8,10(7 regimente), 17 divizioane,31 baterii grele(75-88mm),41 baterii usoare(20-40mm),2 baterii de mitraliere antiaeriene si 2 baterii de proiectoare ; in acelasi timp,in apararea anti- aeriana a teritoriului existau:un regiment(Regimentul 3 Art.A.A.)pt ca Regimen- tul 1 Art.A.A. Fusese desfiintat,iar Regimentul 9 Art.A.A. transformat in Regi- ment de instructie al artileriei antiaeriene ; in tara existau 3 divizioane,12 baterii grele(75-88mm)si 6 baterii calibru mic de 37mm.
La 4 mai 1945,Centrul de Instructie al Artileriei Antiaeriene a fost desfiin- tat,fiind reconstituit in toamna aceluiasi an.La 15 aprilie 1945 s-au desfiintat ba- zele Regimentelor 1,2,3,4,5,7,8,9 si a centrului de instructie,Regimentele 6 si 10 au fost transformate in Regimente de serviciu,iar Divizioanele 1 si 2 au fost des- fiintate.Tot in luna mai 1945,au inceput desconcentrarile si lasarile la vatra chiar din unitatile aflate in zona de operatiuni din Cehoslovacia si Ungaria;la inceput, contingentele mai vechi,meseriasi,medici,ofiteri din rezerva,etc,ulterior descon- centrarea executandu-se si in tara.
Asadar s-a trecut la structura de pace,cu mult mai redusa concomitent cu organizarea afluirii in tara a unitatilor de pe front.
Potrivit tratatuluide pace s-a fixat pt artileria antiaeriana o cifra de 5000 militari si s-a urmarit incadrarea in aceasta cifra astfel incat la finele anului 1945 artileria antiaeriana romana avea sa ramana doar cu 4 regimente.
Concluzii la referat
Artileria antiaeriana s-a nascut si s-a impus ca solutie de aparare impotriva loviturilor aeriene in anii razboiului de intregire a neamului.Dupa prime zi de razboi(15 august 1916)a urmat prima noapte “antiaeriana”,care pare a nu se fi sfarsit decat odata cu terminarea razboiului.Artileria antiaeriana s-a nascut din lacrimile si durerile celor care au vazut si simtit pentru prima data ca,din “ceruri” in loc de pace se abateau asupra lor bombe ucigatoare.Apararea impotriva lor nu a fost “importanta” ca moda a timpului si nici botezata de vreun nas strain.Ea a fost si ramane un gest,un fapt pur romanesc,o pavaa permanenta de mentinere a linistii aeriene a tarii.Putem sublinia ca arileria antiaeriana s-a nascut in si prin lupta.Liantul care a favorizat inchegarea unui astfel de “corp” si mai ales in astfel de conditii l-a costituit OMUL-OSTAS.
Fara a dispne de tunari si comandanti pregatiti in scolile militare si in uni- tatile de instructie de arma,fara a avea in inzestrare un armament specializat in ti- rul antiaerian,ci doar unul improvizat si fireste fara o experienta in astfel de in- clestari,artileristii si-au cucerit prin eroismpropria identitate,si-au deschis prin vointa si rezultate calea spre consolicare si afirmare.Este suficient sa amintim faptul ca prin numarul de avioane doborate in primul razboi mondial raportat la numarul de proiectile consumate,artileristii romani s-au dovedit a fi cei mai iscusiti tragatori dintre beligerantii participanti la astfel de actiuni.Acest rezultat a constituit,in fapt,actul de nastere al artileriei antiaeriane romane,iar impreuna cu celelalte arme,aportul adus la intergirea neamului.
Inceputul celei de-a doua conflagratii mondiale a gasit artileria antiaeria- na in plina reorganizare(inceputa in perioada interbelica)astfel incat in vara anului 1944 forta combativa a acestuia a cuprins echivelentul a 214 baterii de tu- nuri antiaeriene,un sistem de radiolocatie pentru cercetare si conducere a trageri- lor printre cele mai bune din Europa si o gama de norme si reguli privitoare la in- trebuintarea in lupta a artileriei antiaeriene,elaborate intr-o conceptie unitara.In anul 1941,pe portile scolii militare a iesit prima promotie de ofiteri de artilerie antiaeriana care,ca si urmatoarele trei,a intrat direct in dispozitivele de lupta, mentinand astfel in randul subordonatilor spiritul de dragoste pentru tara,de ab- negatie si jertfa in actiunile de de combatere a inamicului aerian.
Drept urmare,artileria antiaeriana romana,participanta la lupta in cea de-a doua conflagratie mondiala, a intrat in istoriografia militara a vremii drept cea mai “productiva”,iar “Batalia pentru Ploiesti” a devenit tema de studiu in principalele academii de razboi din lume.
In contrast cu evolutia spectaculoasa consemnata de artileria antiaeriana,in perioada 1941-1945,dupa razboi,pana prin anii 1949-1950 aceasta a cunoscut un declin in forte si mijloace,tot atat de spectaculos ca si evolutia ei de pana atunci.
Din acest punct de vedere,deceniul 1941-1950 poate fi definit ca “flux si reflux in artileria antiaeriana”.