Watt(W) este unitatea de măsură pentru putere. A fost denumită astfel în cinstea mecanicului şi inventatorului englez James Watt. Definiţie: 1 watt este puterea care corespunde schimbului de energie de 1 joule pe secundă( 1W=1J/s ). Deseori este utilizat multiplul său kilowatt ( 1KW=1000W). James Watt s-a născut la 19 ianuarie 1736, în oraşul scoţian Greenock, în familia unui tâmplar. În şcoală l-au interesat fizica şi matematica, la celelalte obiecte neavând rezultate prea strălucite. Ar fi dorit să studieze la Universitate, dar familia nu-şi putea permite acest lucru. După mai multe ezitări, s-a hotărât să înveţe mecanica fină, meserie care-ţinând seama de starea precară a sănătăţii sale-nu l-ar fi extenuat. În anul 1754 a început să înveţe la Glasgow optica şi mecanica. După un an de învăţătură a plecat la un fabricant de instrumente matematice, Morgan, la Londra, unde a învăţat foarte multe lucruri interesante şi s-a evidenţiat prin precizia şi îndemânarea cu care îndeplinea toate sarcinile ce-i reveneau. În anul 1757 a obţinut un loc la Universitatea din Glasgow ca mecanic. A găsit aici un cabinet de fizică bine înzestrat, condiţii pentru continuarea studiului şi efectuarea experienţelor. Ideea maşinii cu aburi a început să-l preocupe pe Watt după primii doi ani petrecuţi la Universitate, la început fără rezultate. Când i s-a încredinţat însă spre reparare modelul de maşină cu aburi al lui Newcomen, nu numai că l-a reparat, dar s-a şi străduit să-l îmbunătăţească. A observat că aburul din cazanul maşinii ajungea numai pentru câteva mişcări ale pistonului, după care maşina trebuia să aştepte până se forma din nou abur în cazan. S-a concentrat asupra acestei chestiuni timp de câteva săptămâni şi la începutul anului 1765 a găsit rezolvarea problemei: aburul trebuie format nu direct în cilindru, ci separat, în alt vas legat de cilindrul de abur. În felul acesta Watt a inventat condensatorul şi imediat după aceea, închizând cilindrul la ambele capete cu supape, maşina cu abur cu dublu efect. E drept, Watt nu bănuia ce greutăţi uriaşe va trebui să învingă până se vor realiza ideile sale. În această perioadă era foarte greu de găsit un mecanic care să poată executa exact, după desen, un aparat relativ complicat şi nici maşinile prelucrătoare nu erau destul de precise. Construirea primelor modele ale maşinii cu abur a lui Watt s-a soldat cu un eşec. Watt a rămas fără bani şi în această situaţie a acceptat ajutorul financiar al medicului şi industriaşului Dr. Roebuck, care a cerut brevetul lucrării şi două treimi din câştig. În anul 1769 lui Watt i s-a acordat, în fine, brevetul pentru “noul mod de diminuare a consumului de abur şi combustibil în maşinile cu foc” dar aparatul construit după brevet n-a dat rezultate. De vină era nu numai imperfecţiunea garniturilor din legăturile dintre diferitele părţi componente ale maşinii, ci şi calitatea materialului folosit. Watt se despărţi de asociatul său, care cedă partea fabricantului Boulton. În persoana acestuia Watt găsi sprijin pentru experienţele sale şi pentru invenţii, devenind curând asociatul lui în noua fabrică de maşini cu abur “Boulton şi Watt”. Watt muncea neobosit să-şi perfecţioneze invenţia, care îi provocase atâtea dezamăgiri. În anul 1775 a reuşit să construiască partea cea mai importantă – cilindrul cu aburi, care realmente funcţiona astfel încât fabrica putu să producă prima maşină cu aburi şi, după un an, încă două. Maşinile funcţionau bine şi au făcut senzaţie. Fabrica se pregătea pentru producţia de serie. Dar, succesul nu a influenţat viaţa omului modest care era Watt. El se ocupa în continuare de invenţiile sale. În anul 1780 a inventat presa de copiat, doi ani mai târziu a adăugat la maşina cu aburi un volant, şi alţi doi mai târziu un regulator centrifugal. În 1785 colaboratorul lui, Murdock, a construit un distribuitor pentru aburul din cilindru, şi, cu aceasta, evoluţia primei maşini cu aburi care putea fi utilizată se încheia. În timpul rodnicei sale vieţi, James Watt a mai făcut numeroase alte descoperiri şi a impulsionat mişcarea pentru introducerea unui nou sistem unitar de măsuri şi greutăţi. Pentru meritele sale, spre sfârşitul vieţii a primit multe onoruri. Cele mai importante sunt reprezentate de faptul că a fost ales membru al Academiei franceze de Ştiinţe, al Societăţii regale din Londra, doctor honoris causa al Universităţii din Glasgow şi altele. Watt a fost căsătorit de două ori. Din prima căsătorie a avut 5 copii, din a doua 2, care au murit la o vârstă fragedă. Cu puţin timp înainte de a muri, i s-a conferit titlul de nobil. Watt însă a refuzat. A rămas credincios originii sale modeste şi muncii creatoare pe care o iubea mai presus de orice. A murit la 19 august 1819, la Heathfield.