Evoluţia omului
Omul este una din ultimele fiinţe apărute pe Terra. Noile descoperiri arată apariţia primului hominid acum 3-4 milioane de ani în urmă şi prezenţa homo sapiens numai acum 250000 de ani.
În anul 1974 a fost descoperit în Etiopia scheletul unui hominid datând de peste trei milioane de ani. Acest hominid se pare că mergea pe două picioare stând drept, dinţii, formaţi din molari foarte mari, aveau deja caracter uman. El aparţinea familiei “australopitec”. Craniul acestei clase are dimensiuni modeste de 600-800 cm3.
Evoluţia omului a avut loc foarte lent. Omul progresa din etapă în etapă în funcţie de dezvoltarea sa cerebrală.
Astfel apare “homo habilis” care este obişnuit cu viaţa în grup. “Homo erectus” este primul care cunoaşte focul. Faţa sa începe să se aplatizeze. Volumul cavităţii cerebrale are o mărime medie de 1000 cm3. El apare cu 1,5 milioane ani în urmă.
În continuare apare “homo sapiens”. Acesta are un creier voluminos de 1500 cm3. Este “înţelept”, îşi îngroapă morţii şi începe să deseneze pe pereţii peşterilor. Resturile fosile ale acestei clase pot fi întâlnite pe toată suprafaţa globului. Scheletul său se aseamănă cel mai mult cu cel descoperit în 1868 la Cro-Magnon, în Dordogne. “Cro-Magnon” este strămoşul nostru direct. Din el provine omul modern “homo sapiens sapiens”.
Fiecare element al familiei “homo” a dominat planeta pentru o perioadă de timp după care a dispărut. “Homo sapiens sapiens” a existat de peste 35000 de ani. Acest lucru dovedeşte posibilitatea sa de a se adapta la toate situaţiile ostile.
Multe clase au dispărut când condiţiile lor de viaţă au fost modificate. Este cazul “homo sapiens neandertalensis”.
Mărimea creierului a fost avantajul care a dus la evoluţia omului. Uneltele au fost prima invenţie a omului. Acestea au dat posibilitatea supravieţuirii.
Evoluţia omului s-a desfăşurat pe o perioadă de peste 4 milioane de ani şi încă mai continuă şi astăzi.
Bibliografie
1.Géographie du temps présent, Classiques Hachette, 1985