Exportatorul isi executa obligatiile stabilite prin contract, urmand ca apoi sa faca demersurile necesare pentru obtinerea platii. Teoretic, importatorul nu poate intra in posesia marfii decat dupä ce o achita, deci riscul exportatorului de a pierde marfa fara a obtine plata este, in principiu, eliminat. El ramane insa posibil in anumite conditii si alaturi de acesta mai pot apärea si altele:
1. riscul intarzierii la plata – deoarece circuitul documentelor nu este precis ca la AD si este de durata, deci importatorul se prezinta mai tarziu pentru preluarea documentelor contra plata; se poate solicita un rabat la pret, o amanare;
2. riscul de neplata – in care anumite conditii elementele de insecuritate apar, neplata putand fi urmarea faptului ca anumite fenomene sau evenimente il pun pe importator in situatie nefavorabila si in consecinta acesta refuza plata – calitatea scazuta a marfii; conjunctura slaba a marfii pe piata; existenta unor oferte mai avantajoase etc. Desi este posibil prin arbitrarea litigiului in instanta sa se recupereze contravaloarea marfii, aceasta reprezinta o operatie dificila.
3. riscul reducerii incasarii ca urmare:
fie a scaderii valorii marfii datorita deprecierii sau chiar acceptarii exportatorului de a reduce valoarea marfii (avand in vedere a+b);
fie prin efectuarea de catre exportator a unor cheltuieli suplimentare de manipulare, depozitare si protectie etc.;
fie prin plata de catre exportator a unor dobanzi neluate in calculul de eficienta a exportatorului in situatia in care operatiunea este finantata de un tert (banca).
4. riscul pierderii marfii:
cand importatorul este de rea credinta si si-o insuseste sau o instraineaza;
perioada de stationare in depozite si costurile de depozitare sunt mai mari decat marfa in sine.
Modalitatile de diminuare a acestor riscuri
I. Practicarea incasoului numai in relatiile cu parteneri siguri, cunoscuti;
II. In conditiile in care se contracteaza marfa cu plata prin ID trebuie sa se tina seama de:
a. Factori obiectivi:
1. Natura marfii si pozitia ei pe piata:
Cu cat marfa e mai tare cu atat riscul de neplata e mai mare
Daca marfa e abundenta pe piata riscul e mare
2. Pretul marfii:
Cu cat pretul e mai competitiv, interesul importatorului este mai mare si invers
3. Calitatea marfii:
Calitate ridicata, risc scazut si invers
4. Stabilitatea pietei:
Stabilitate ridicata, marfa e mai competitiva in momentul platii
5. Conjunctura valutara
Daca valuta este in crestere, riscul creste
Daca deprecierea/aprecierea in raport cu nivelul de competitivitate al marfurilor este in avantajul/dezavantajul importatorului:
• Fie se asteapta o depreciere puternica daca este sigur ca marfa nu va fi luata
• Fie se grabeste sa o plateasca.
Alegerea domeniului de aplicare a ID trebuie sa se faca cu maxima grija si tinand mereu cont de interesul importatorului de a obtine marfa cat mai ieftin.
b. Constructia pretului – ocupa un rol esential in reducerea riscului:
Includerea in pret a unei marje acoperitoare, echivalenta cu dobanda pe perioada estimata a intarzierii la plata;
Includerea in contract a unor penalitati de neplata;
Tratarea operatiunii ca o vanzare pe credit pe termen scurt cu dobanda aferenta evidentiata in mod separat.
c. Actiuni de derulare in paralel de contracte comerciale cu marfuri similare pe aceeasi piata / prospectarea pietei si stabilirea unor potentiali clienti/cumparatori.
III. Adoptarea unei atitudini active din partea exportatorului pe tot parcursul derularii operatiei de incaso:
a) In faza de negociere a contractului:
Solicitarea unui avans suficient de mare de la importator in contul cheltuielilor viitoare si pentru returnarea/redirijarea marfii catre tara in situatia neplatii marfii.
Stipularea platii prin utilizarea cambiilor precizandu-se dreptul vanzatorului de a prezenta cumparatorului o cambie trasa asupra sa.
Includerea solicitarii prezentarii de catre importator a unei scrisori de garantie bancara privind efectuarea platii.
b) In faza expedierii marfii:
Expedierea marfii corespunzator dpv calitativ si cantitativ;
Exportatorul trebuie sa-si indeplineasca obligatiile contractuale;
Daca exista indici cu privire la neplata, sa stopeze livrarea marfii;
Sa intocmeasca documentele corect;
Sa instructeze banca cu privire la situatia: de neplata, de intarziere la plata, de nerecuperare a cambiei;
Sa se emita documente care sa permita exportatorului sa controleze marfa pana la destinatie: conosamentul – intocmit in forma negociabila/andosat in alb si nu pe numele importatorului.
IV. Obtinerea prin contract a unor clauze de garantare a platii;
V. Vinculatia – expedierea marfurilor pe adresa unei banci corespondente bancii exportatorului sau pe adresa unei case de expeditie de unde marfurile sunt eliberate numai dupa ce se face dovada achitarii lor la banca (nu elimina riscul ca importatorul sa se razgandeasca in ceea ce priveste marfa – costuri ridicate, suportate de exportator); daca avem de-a face cu o livrare partiala, daca se observa ca prima transa nu a fost achitata urmatoarele transe vor fi suspendate. Pe tot parcursul exportului, exportatorul trebuie sa fie prezent prin el sau prin prepusi astfel incat sa nu existe moment in care sa nu aibe controlul direct asupra marfii in cauza.