Tratatul de la Neully-sur-Seine a fost semnat la data de 27 noiembrie 1919 intre puterile Aliate învingătoare în Primul razboi Mondial, inclusive Romania şi Bulgaria,ţara invinsă în război. Tratatul este divizat în 13 capitole. Primul capitol parte este reprezentată de Pactul Societăţii Naţiunilor. Al doilea defineşte frontierele Bulgariei. Frontiera cu Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor urma traseul frontierei din 1913 dintre Bulgaria şi Serbia, cu excepţia a 4 teritorii atribuite Statului sârbo-croato-sloven. De asemenea, Bulgaria a recunoscut acest stat. Frontiera cu Grecia şi frontiera cu Turcia (la momentul respectiv teritoriul Turciei europene de azi nu fusese atribuit nici unui stat) era trasată astfel încât Bulgaria pierdea accesul la Marea Egee, recunoscut în anul 1913. În privinţa României s-a restabilit frontiera româno-bulgarâ hotărâtăîn Tratatul de pace de la Bucureşti din 10 august 1913 (Cadrilaterul, judeţe romaneşti Durostor şi Caliacra, care la moment se aflau în componenţa Bulgariei, precum şi părţi din Dobrogea de Nord reintră în componenţa României). În art.27 al Tratatului de pace de la Neully-sur-Seine se prevedea ca frontierile cu Bulgaria se vor fixa în modul următor: De la Marea Neagra pînă la Dunăre , şi de aici pînă la confluenţa Timkului cu Dunărea.(aşa cum a existat pînă la 1 august 1914). Romania a prezentat la conferinţă 2 principii vitale , de care credea că se va ţine cont şi care vor juca un rol decisive: 1.Faptul ca ea a semnat Acordul din 1916. 2.Principiul autodeterminării-invocînd teritoriile istorice. Tratatul cuprinde de asemenea, o serie de dispoziţii referitoare la limitarea forţelor armate ale Bulgariei, predarea materialului militar, navigaţia pe Dunăre etc. Pentru Bulgaria, care era în război începând din 1912, dispoziţiile tratatului au fost considerate deosebit de severe, astfel că tratatul a fost considerat o catastrofă naţională. Teritoriul Bulgariei era aproape acelaşi ca şi la începutul războaielor balcanice, iar pierderile umane fuseseră deosebit de ridicate. Bulgaria, ca şi celelalte state învinse în primul război mondial a urmărit să revizuiască Tratatul de la Neuilly, apropiindu-se de Germania şi Italia în perioada interbelică. În anul 1940 în contextul prăbuşirii frontierelor României, Bulgaria a obţinut prin Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940, Cadrilaterul. În anul 1941, în alianţă Cu Germania, Bulgaria a ocupat teritoriile anexate de către Regatul Sârbo-Croato-Sloven (devenit în 1929 Iugoslavia), Tracia Occidentală şi Insula Tasos din Marea Egee. După al doilea război mondial, ieşirea la Marea Egee a fost din nou pierdută, iar “regiunile occidentale” au intrat în componenţa Iugoslaviei, ca urmare a unui acord bilateral încheiat în anul 1947. Singurul câştig teritorial recunoscut prin Tratatele de pace de la Paris încheiate cu statele învinse în al doilea război mondial a fost menţinerea Cadrilaterului în cadrul statului bulgar (articolul 1 al Tratatelor de Pace cu Bulgaria şi România).