Procesul a inceput la 19 decembrie 1894, si a durat timp de patru zile. Acuzatul era Alfred Dreyfus, capitan in armata franceza, incriminat ca ar fi impartasit secrete militare colonelului Max von Schwartzkoppen, militar german ce se afla la Paris. Dovada era o singura bucata de hartie in care erau enumerate documente secrete ce fusesera dezvaluite armatei germane. In urma unor investigatii s-a hotarat ca scrisul de pe hartie apartinea capitanului Dreyfus. Procesul acesta a fost cea mai exploziva afacere care a tulburat cea de-aIII-a Republica Franceza. Austria si Franta erau, in acea vreme, considerate cele mai anti-semite natiuni, iar Alfred Dreyfus era evreu. Astfel, “Afacerea Dreyfus”, a creat un puternic val de anti-semitism care a durat cateva decenii. Si a facut mult mai mult, dupa cum spune istoricul William L. Shirer :”In urmatorii 12 ani Franta a fost scena luptelor dintre cei ce au avut dreptate in acest proces si cei care sau inselat…Familii au fost dezbinate, vechi prietenii distruse, dueluri purtate, guverne rasturnate, cariere ruinate.”
Toata aceasta agitatie a avut loc deoarece Dreyfus era defapt nevinovat. Insa armata si multi politicieni de frunte au fost determinati sa-l acuze. Astfel a fost condamnat si trimis in inchisoare in “Devil’s Island”, colonia penala franceza de pe coasta Americii de Sud. Chiar si inainte de a fi judecat, a fost puternic condamnat de presa, intr-un val de isterie populara, indreptata impotriva tradatorilor, in general, si impotriva evreilor in particular.
Ministrul de razboi, Generalul Auguste Mercier, a cerut ca Dreyfus sa fie condamnat. Unul dintre subalternii sai, Maiorul Hubert Henry, stia ca dovezile pe care le detineau erau slabe. Pentru a le intari, acesta a creat un numar de documnte falsificate, scrise de mana ce imitau scrisul capitanului. Si pe deasupra, a jurt in fata judecatorului ca stie dintr-o sursa mai mult decat sigura, ca intradevar capitanul este vinovat. Astfel Alfred Dreyfus a fost condamnat pe baza unor dovezi false si a unei marturii mincinoase.
Cu timpul, insa, adevarul a inceput sa iasa la iveala. Multi insa s-au opus furios redeschiderii cazului, in principal armata, majoritatea presei si guvernul. In martie 1986, datorita Maiorului Georges Picquart s-a descoperit ca scrisul de pe hartia care l-a incriminat pe Dreyfus, era defapt al Maiorului Ferdinand Walsin Esterhazy. Acesta era cunoscut pentru numeroasele sale legaturi cu germanii.
La 13 ianuarie 1898 a aparut in ziarul parizian “L’Aurore”, unul dintr cele mai faimoase documente publicate, si anume scrisoare deschisa intitulata “J’accuse”, scrisa de Emile Zola, care acuza armata ca ar fi inscenat procesul lui Dreyfus. Aceasta scrisoare a avut mare importanta in desfasurarea Afacerii Dreyfus. Maiorul Henry a recunoscut ca a falsificat dosarele si s-a sinucis. Esterhazy a fost judecat, dar la insistentele armatei a fost gasit nevinovat. Inalata Curte de Apel a ordonat un nou proces pentru Dreyfus, care a avut loc in vara lui 1899, in urma caruia capitanul este din nou acuzat, pentru a nu distruge credibilitatea armatei. Cu toate aceste a fost iertat de presedintele Frantei, si eliberat din inchisoarea militara in septembrie.
In 1906 Dreyfus a fost reprimit in armata, si promovat la rangul de maior. Picquart a fost reabilitat, si facut general de brigada, iar dupa doi ani devine ministru de razboi.
Atat de complicate au fost manevrele in acest caz incat niciodata nu s-a aflat intregul adevar. Insa noi dovezi au iesit la iveala dupa moartea colonelului Schwartzkoppen, cand in 1931 au aparut memoriile acestuia, care au aratat ca intr-adevar Esterhazy a fost cel care a divulgat secretele militare.