Salcâmul (robinia pseudacacia) face parte din familia leguminoase. Este un arbore originar din America de Nord, înalt pînă la 25-30 m. Are tulpina dreaptă, cu frunze alterne, inparipenat-compuse, formate din foliole ovale şi rotunjite. Cele două stipele de la baza lor fiind transformate în ghimpi rigizi, coloraţi în brun. Florile de culoare albă sunt dispuse în raceme lung-pedunculate atârnând pe ramuri şi au o alcătuire tipic papilonată. Fructul este este o păstaie şi înfloreşte în lunile mai şi iunie. În scopuri medicinale se utilizează florile, recoltate, în toata perioada de înflorire. Salcâmul se plantează pentru fixarea terenurilor erodate şi nisipoase, cât şi ca arbore ornamental. Lemnul are întrebuinţări multiple, fiind de esenţă tare. În sezonul prevernal, la sfârşitul lunii martie, apar primii muguri. Totodată apar şi florile care se dezvoltă mai rapid decît frunzele. Astfel în luna mai, cînd înfloresc, copacul este alb, florile acoperind frunzele care nu sunt complet dezvoltate. Frunzele ajung la maturitate la sfârşitul lunii iulie. Florile rămân până la sfârşitul lunii iunie, când se scutură şi apar fructele, sub formă de păstaie. Fructele se coc până în octombrie. În sezonul vernal şi estival apar ramuri noi. Este perioada de maximă dezvoltare a copacului, dar are o dezvoltare mai redusă decât alţi arbori. În sezonul serotinal şi autumnal, fotosinteza îşi reduce activitatea. În această perioadă ajung la maturitate şi fructele. Către sfârşitul lunii octombrie incep frunzele să se îngălbenească şi cad până la sfârşitul lunii noiembrie. În sezonul hiemal, copacul are o activitate foarte redusă. Rezistă foarte bine la geruri puternice şi secete mari.