Reproucerea este o caracteristica fundamental a oricarei fiinte vii si se realizeaza prin participarea a doua organisme de sexe diferite.Ea este rezultatul fecundarii gametului feminin(ovul) de catre gametul masculin(spermatozoid) .Oul rezultat se grefeaza in cavitatea utrina ,unde continua sa creasca si sa se dezvolte , pana ce fatul , devenit viabil, este expulzat din uter prin actul nasterii.
Diferentierea sexuala este prezenta inca din momentul formarii oului, dar diferentierea intersexuala somatopshica are loc lent in timpul copilarii si se realizeaza deplin dupa pubertate,ca urmare activitatii gonadelor.In copilarie, hormonii sexuali secretati in cantitati reduse contribuie impreuna cu ceilalti hormoni, la cr esterea si dezvoltarea armonioasa a organismului, iar dupa pubertate ecesti hormoni secretati in cantitatii crescute determina caracteristici diferentiate la cele doua sexe . Organizarea morfofunctionala a sistemului reproducator la ambele sexe este extrem de complexe , gonadele avand atat functia de a produce gameti , cat si cea de a secreta hormoni sexuali , care prin diferitele lor activitati asupra organelor genitale si asupra intregului organism asigura conditii pentru reproducere . Structura aparatului genital masculin Aparatul genital masculin este constituit din testicule, cai excretoare, glande anexe si organul copulator(penis).Testiculul, organ pereche cu functie exocrina si endocrina,se dezvolta in regiunea lombara a cavitatii abdominale si din a-3-a luna a vietiiintrauterine incepe sa coboare, strabate peretele anterior al abdomenului in regiunea inghinala sila nastere ajunge in scrot. Testiculul este invelit intr-o membrana fibroasa ,albughineea. In partea superioara a testiculului,lbughineea prezita o condensare ca un con fibros,denumit mediastinul testiculului,strabatuta de canale excretoare,vase de sange si nervii testiculari.Din aceasta ingrosare pornesc spre interior septuri conjunctive care impart testiculul in 200-300 de lobuli.Ei au forma piramidala, cu baza spre albuginee si varful spre mediastin. Fiecare lobul testicular contine 1-4 tubi semisferici contorti, in interiorul carora se formeaza gametii masculini(spermatozoizii). Tubii sunt separati intre ei prin tesut conjuctiv interstitial, in care se gasesc vase si nervi, precum si celule interstitiale Leydig , care secreta hormonii androgeni. La examenul microscopic, tubii seminiferi contorti prezinta la exterior o membrana bazala pe care sunt dispuse mai multe straturi de celule producatoare de spermatozoizi, printre care se gasesc celule alungite, de sustinere. Toti tubii unui lobul se unesc spre mediastinul testiculului intr-un colector comun(tubul drept). Tbii drepti se deschid intr-o retea de canale neregulate si apoi se colecteaza in 10-12 canale aferente care se indreapta spre epidim. Acesta este situat la partea superioara si posterioara a testiculului si are forma de virgula. Cnalul epididimar rezulta prin unirea canalelor aferente si se continua cu canalulu deferent, care urca in abdomen. Acesta se continua cu canalul ejaculator si, dupa ce se uneste cu canlul de excretie al veziculei seminale, strabate prostata si se deschide in uretra. Veziculele seminale au un rol de a secreta un lichid, care se elimina in canalul ejaculator, servind ca vehicul si ca un mediu nutritiv pentru spermatozoizi. Prostata este o glanda voluminoasa tubuloacinoasa, unica, situata in pelvis, sub vezica urinara, inconjura portiunea initiala a uretrei. Prostata secreta un lichid care intra in constitutia spermei. Penisul este constituit din doi corpi cavernosi si corpul spongiios care inconjoara complet uretra.
Functiile testiculare. Gonada masculina – testiculul – are functia de a produce spermatozoizi – spermatogeneza – si de a secreta hormonii androgeni, ambele functii fiind controlate de catre hormonii gonadotropi si ai hipofizei anterioare. Spermatogeneza este rezultatul unor procese complexe de diviziune si maturare a celulelor geminale primitive – spermatogonii – care se gasesc pe membrana bazala a tubilor semisferi. Procesul incepe la pubertate si continua apoi neintrerupt tot timpul vietii, diminuandu-se progresiv la batranete. Spermatogoniile se divid de mai multe ori prin mitoza, rezultand spermatocite de ordinul I, care contin un numar complet de cromozomi(la om, 44 de cromozomi stomatici si 2 cromozomi sexuali). Dupa ce cresc, spermatocitele primare se divid meiotic, formand spermatocite de gradul II – care au jumatate din numarul de cromozomi. Spermatocitele II se divid rapid rezultand spermatidele care au tot numarul jumatate de cromozomi si acestea se transforma direct, fara diviziuni, in spermatozoizi. Spermatozoidul – gamet masculin – determina sexul rpdosului de conceptie. Este o celula de lungime 50-70 microni, constituita din cap, piesa intermediara si flagel. La partea anterioara prezinta un corpuscul ascutit – acrozomul – care contine o enzima ce faciliteaza patrunderea spermatozoidului in ovul in timpul fecundatiei. Piesa intermediara contine o mare cantitate de glicogen, necesar ca material energetic pentru miscarile spermatozoidului. Coada, prin miscari helicoiadale, asigura mobilitatea spermatozoidului. Secretia de hormoni androgeni se datoreaza celulelor interstitiale testiculare. Principalulul hormon androgen este testosteronul, sintetizat din colesterol, din care se sintetizeaza si alti hormoni(corticosuprarenalieni si ovarieni). De altfel si celulele corticosuprarenale secreta cantitati reduse de testosteron, atat la barbati cat si la femei. Horminii androgeni stimuleaza cresterea si dezvoltarea organelor genitale masculine si mentine troficitatea epiteliului spermatogenic, asigura dezvoltarea si mentinerea caracterelor sexuale secundare(anumite particularitati somatice, vocea, pilozitatea, dezvoltarea musculaturii si a scheletului, distributia grasimii de rezerva, etc.) si au un efect anabolic asupra metabolismului protidic. Activitatea testiculara este reglata de catre hormonii gonadotropi si ai hipofizei anterioare: FSH mentine functia spermatogenetica si LH stimuleaza secretia de testosteron. La randul sau secretia hormonilor hipofizari este reglata printr-un mecanism de feedback de catre nivelul testosteronului plasmatic, care actioneaza atat asupra unor nuclei hipotalamici cat si asupra hipofiziei. Structura aparatului genital feminin Aparatul genital feminin este alcatuit din ovare si caile genitale reprezentate de trompele uterine, uterul si vaginul. Ovarele, organe pereche situate in pelvis de o parte si de alta a uterului, produc gametii feminini(ovule) si secreta hormonii sexuali feminini. Forma ovarului este ovoida, iar suprafata sa neteda inainte de pubertate, prezinta multiple cicatrice la femeile mai varstnice. In partea centrala – zona medulara – ovarul este alcatuit dintr-o stroma de tesut conjunctiv cuprinzand vasele sangvine si limfatice, fibre nervoase. Zona corticala prezinta la suprafata un epiteliu de acoperire si sub el foliculii ovarieni, formatiuni rotunde, pline sau cavitare, dupa stadiul evolutiv. La nastere exista in ambele ovare 400 000 – 500 000 de foliculi ovarieni primordiali. Cea mai mare parte a acestor foliculi deegenereaza, doar 300 – 400 vor matura in perioada de fertilitate a femeii, formand gametii feminini(ovulele). Foliculii ovarieni se gasesc in stadii succesive de evolutie: primordiali, cavitari si maturi. Trompa uterina, organ pereche situat de o parte si de cealalta a uterului este un conduct care face legatura intre ovar si uter. Extremitatea ddintre ovar are forma de palnie si prezinta numeroase franjuri, avand rolul de a capta si a conduce spre uter ovulul expulzat. Uterul este un organ cavitar nepereche, situat median in pelvis, intre vezica si rect. Are forma de para turtita anteroposterior, orientata cu varful in jos, iar pe extremitatea sa inferioara(colul uterin) se insera vaginul. In perioada de fertilitate a femeii, mucoasa uterina sufera sub influenta hormonilor ovarieni, modificari ciclice care se desfasoara in cursul a 28 de zile(ciclul menstrual) si trec prin urmatoarele 3 faze: faza menstruala, cu durata de 2-3 zile, in care stratul superficiala al mucoasei uterine distruse se elimina in vagin, impreuna cu o anumita hemoragie, faza proliferativa, intre a 4-a si a 14-a zi, caracterizata prin proliferarea si ingrosarea mucoasei, si faza secretorie care dureaza de la a 15-a zi pana la o noua menstruatie, in cazul cand nu a avut loc fecundarea ovulului. Aceste modificari ale mucoasei uterine creeaza conditii optime pentru grefarea ovulului fecundat. Vaginul, organ tubular si cavitar, continua colul uterin. Glandele mamare sunt organe anexe ale aparatului genital feminin a caror dezvoltare constituie unul dintre caracterele sexuale secundare ale femeii. Glanda mamara, de tip tubuloacinos, este alcatuitadin lobi care se deschid, prin canalele galactofore, la nivelul mamelonului.