Vǎ puteţi imagina o hainǎ croitǎ dintr-o singurǎ bucatǎ, care acoperǎ corpul de la cap pânǎ la picioare, apǎrǎ de vânt, rezistǎ la apǎ este puternicǎ, totuşi elasticǎ, iar pe deasupra se reînnoieşte mereu? Nu? O purtaţi în fiecare zi: e pielea!
Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea întinsǎ a unui om adult acoperǎ o suprafaţǎ de circa 2 metri pǎtraţi, cam cât un cearceaf obişnuit. Are o greutate de aproape 3 kg, ceea ce înseamnǎ cam a douǎzecea parte din greutatea întregului corp.Grosimea pielii varieazǎ între 0,5 şi 5 mm. Este relativ subţire în regiunile corporale puţin expuse la uzurǎ sau presiune, şi mai groasǎ pe suprafeţele care sunt mai solicitate, de exemplu pe tǎlpi.La microscop se poate observa cǎ pielea este formatǎ din douǎ straturi. Stratul extern cornos al epidermei este format din 20 – 30 de rânduri de celule moarte. Aceste celule sunt aşezate una peste alta, asemeni unor ţigle, de aceea pielea se întinde cu uşurinţǎ în timpul mişcǎrii. În fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar aceasta nu se uzeazǎ, fiindcǎ celulele moarte sunt înlocuite în permanenţǎ cu altele noi.
Reînnoirea pielii
Sub epidermǎ, în stratul germinativ, celulele se aflǎ într-o continuǎ diviziune. Celulele nou formate sunt apoi încǎrcate cu o proteinǎ rezistentǎ, cheratinǎ, care determinǎ cheratinizarea celulelor. Pe mǎsurǎ ce iau naştere celule noi pe dedesubt, cele cheratinizate vor fi împinse spre exterior. O celulǎ ajunge în stratul extern în trei – patru sǎptǎmâni, aceasta fiind durata ei de viaţǎ. Celulele moarte se desprind de piele sub forma unor solzişori abia vizibili. Un om în timpul vieţii pierde sub aceastǎ formǎ aproximativ 18 kg piele.Sub epidermǎ se gǎsesc celulele pigmentare, melanocitele. Acestea produc pigmenţii numiţi melaninǎ, pentru a ne proteja de efectele dǎunǎtoare ale radiaţiilor ultraviolete. Melanina absoarbe energia luminii, devenind mai închisǎ la culoare; acesta este motivul pentru care pielea se bronzeazǎ, dacǎ este expusǎ la soare. Mai târziu, melanina migreazǎ spre suprafaţa pielii şi se desprinde împreunǎ cu celulele moarte – pielea bronzatǎ devine palidǎ cu timpul. La cei cu pielea mai închisǎ, melanina este produsǎ în cantitǎţi mai mari.
Rolul pielii
Apǎrǎ interiorul organismului de loviri, tǎieri, ploaie şi vânt, radiaţii, luminǎ solarǎ puternicǎ şi bacterii.Dacǎ tǎiem sau julim epiderma, pielea se vindecǎ fǎrǎ cicatrice.Terminaţiile nervoase ale pielii sunt excitate sub efectul presiunii uşoare, a presiunii puternice, sau a durerii. În vârful degetelor existǎ deosebit de multe terminaţiuni de acest gen.În epidermǎ, sub influenţa razelor solare se formeazǎ vitamina D.Transpiraţia joacǎ un rol important în eliminarea excesului de sare precum şi a altor substanţe.

Supraîncǎlzire şi rǎcire
Sub epidermǎ se întinde derma, mai groasǎ decât precedenta. . Porţiunea superioarǎ a acesteia este înţesatǎ de o reţea de colagen şi elastinǎ, care sunt nişte proteine deosebite. Acestea asigurǎ elasticitatea şi flexibilitatea pielii.În dermǎ se gǎsesc numeroase vase sangvine. Atunci când ne este cald, capilarele se dilatǎ, şi se umplu de sânge. Dacǎ suprafaţa pielii este strǎbǎtutǎ de mai mult sânge, organismul pierde o cantitate mai mare de cǎldurǎ, adicǎ se rǎceşte. Din acest motiv ne înroşim în cǎldurǎ mare. Dacǎ ne este frig, capilarele sangvine din dermǎ se îngusteazǎ, pentru a pierde mai puţinǎ cǎldurǎ, iar pielea devine palidǎ.Sângele care curge prin aceste vase sangvine extrem de subţiri transportǎ substanţele nutritive sub cele douǎ straturi ale pielii, iar de acolo va transporta produşii de catabolism. Dacǎ pielea este traumatizatǎ, în locul rǎnii sângele se coaguleazǎ şi închide plaga. Cicatricea formatǎ protejeazǎ împotriva agenţilor patogeni şi a pierderii exagerate de sânge.În dermǎ se gǎsesc şi diferite terminaţiuni nervoase: acestea vor transmite la creier excitaţiile ce provoacǎ simţul tactil. Excitaţiile dureroase sunt preluate de terminaţiile nervoase (receptorii) care se ramificǎ în epidermǎ. În porţiunea superioarǎ a dermei se gǎsesc receptorii tactili, sau aşa numiţii corpusculi Meissner, care percep presiunile uşoare. Ceva mai adânc sunt situaţi corpusculii Ruffini care percep cǎldura, respectiv corpusculii Krause, responsabili de perceperea frigului. Spre marginea inferioarǎ a dermei se gǎsesc corpusculii Vater – Puccini, care au rol de a percepe presiunile puternice. Dacǎ aceste terminaţiuni nervoase trimit o informaţie cǎtre creier, sub efectul unor excitaţii dureroase, presiune, sau cǎldurǎ, acesta va acţiona muşchii corespunzǎtori, de exemplu pentru a retrage mâna de pe o canǎ fierbinte.În adâncul dermei se aflǎ glandele sudoripare, formate dintr-o aglomerare de tubulenţe întortocheate; au un rol indispensabil în reglarea temperaturii corporale. Aceste glande produc acel lichid apos, puţin sǎrat – transpiraţia, care se infiltreazǎ prin pori la suprafaţa pielii, dacǎ ne este foarte cald. Transpiraţia, în timp ce se evaporǎ, ne rǎceşte corpul. Glandele sudoripare pe perioada unei zile produc 250 – 500 de ml de transpiraţie. În zilele foarte cǎlduroase însǎ, putem evapora chiar şi 2 l de sudoare.Un om are în total în jur de 3 milioane de glande sudoripare, greutatea totalǎ atingând 100 de grame. Existǎ deosebit de multe glande sudoripare pe faţǎ, la subraţ, în palmǎ şi în talpǎ. În palmǎ de exemplu, gǎsim 350 de glande sudoripare pe centrimetru pǎtrat, în timp ce în dosul palmei doar 200.Transpiraţia ne ajutǎ şi la apucarea unor obiecte. Sudoarea acoperǎ în strat subţire brazdele degetelor noastre, usurând prinderea unor obiecte cu suprafaţa netedǎ.

Râia
Este o boalǎ de piele foarte neplǎcutǎ. Este produsǎ de un arachnid mǎrunt – râia. Trǎieşte la suprafaţa pielii, sau imediat sub ea, hrǎnindu-se cu celulele moarte, descuamate.Râia femelǎ sapǎ galerii în piele, unde îşi depune ouǎle. Larvele eclozionate îşi sapǎ drumul spre suprafaţa pielii, unde devin adulte. Simptomele râii apar în momentul în care femelele pǎtrund în piele. Deseori apar linii subţiri roşii între degete. Dupǎ o vreme apar erupţii de culoare roşie, iritate pe corp. Cu excepţia capului, acestea pot atinge întregul corp, dar sunt mai frecvente la nivelul coatelor, tǎlpilor, gleznelor.Erupţiile provoacǎ mâncǎrime puternicǎ, bolnavul se scarpinǎ des, mai ales atunci când se încǎlzeşte pielea. Râia poate fi tratatǎ uşor cu unele unguente, dar fiind o boalǎ transmisibilǎ, se vor trata toate persoanele care au venit în contact cu bolnavul.