C.I. Parhon, unul dintre cei mai remarcabili oameni de stiinta pe care I-a dat poporul nostru, continua in mod stralucit traditia novatoare si progresista a medicilor si biologilor romani de frunte din trecut.
-S-a nascut la 28 octombrie 1874, la Campulung-Muscel. Se tragea dintr-o familie de tarani de prin partile Tarnavelor. Dupa ce termina liceul la Ploiesti, doreste sa studieze mai intai stiintele naturale; gandindu-se insa, ca o data devenit profesor de liceu, va fi urmarit si poate inlaturat din invatamant datorita ideilor lui socialiste, tanarul Parhon prefera studiul medicinii, in speranta ca ii va asigura o situatie materiala mai independenta.-Studiile ii releva nu numai perseverenta si talentul, dar si originalitatea gandirii stiintifice. Ca intern in clinica de boli nervoase, condusa de Gh. Marinescu, de la Pantelimon, este curand remarcat de catre acesta. Aici face primele observatii asupra bolilor endocrine (bolile glandelor cu secretie interna), iar in 1898 isi publica prima lucrare stiintifica originala. Putin mai tarziu, este numit sef de lucrari la clinica neurologica. Prima lucrare de endocrinologie a lui C.I. Parhon dateaza din anul 1900. Teoria endocrina a constitutiei, elaborata atunci de el, a insemnat, la timpul ei, un progres remarcabil, contribuind la depasirea clasificarilor morfologice, care au dominat multa vreme in acest domeniu.-In 1909 publica un volum masiv, de peste 800 de pagini, despre glandele cu secretie interna, “prima carte de endocrinologie din lume”, fiind al treilea roman, dupa Babes si Marinescu, care contribuie cu un tratat de sinteza, deschizator de drumuri, la patrimoniul tratatelor de baza ale stiintelor medicale.-In 1934, este numit titular al primei catedre de endocrinologie din tara noastra, la Bucuresti.-In general, activitatea lui Parhon s-a desfasurat in 3 domenii: endocrinologie, neurologie, psihiatrie.-La 29 octombrie 1949, cand Academia R.P.R. l-a sarbatorit, acad. C.I. Parhon a definit astfel munca colectivului stiintific, pe care-l conducea in acea vreme: “Lucram la rezolvarea catorva probleme… Prima este cea a batranetii… Noi afirmam ca batranetea este o boala, o stare patologica…”-Acad. C.I. Parhon acorda in procesul imbatranirii un rol important tulburarilor metabolice, in special predominarii dezasimilatiei asupra asimilatiei, modificarilor biochimice in sange si tesuturi.-Activitatea sociala a academicianului C.I. Parhon s-a imbinat armonios cu aceea de savant. Luptator consecvent, pentru cauza clasei muncitoare, el a avut de suferit la Iasi, si apoi la Bucuresti, de pe urma acestei atitudini democrate, fiind chiar scos din invatamant de legionari, in 1940.