Balenele sunt printre cele mai mari animale de pe pământ, una dintre ele balena albastră fiind chiar cel mai mare animal al tuturor vremurilor. Sunt animale blânde, inteligente; se hrănesc cu microorganisme din ocean planctonul. Cetaceele sunt mamifere marine, cândva, strămoşii lor au pe uscat.
Se împart în două mari grupe: cetaceele cu dinţi (aici aparţin de exemplu delfinii), respectiv cetaceele cu fanoane (balenele).În acelaşi fel ca şi mamiferele terestre, cetaceele respiră cu plămânii, îşi alăptează puii, dar prin dezvoltarea unor strategii aparte s-au adaptat foarte bine mediului acvatic.Adaptarea are consecinţe considerabile. Balenele au devenit uriaşe: cea mai mare dintre ele, balena albastră, are in medie 26 de metri şi o greutate corporală de 150 de tone. Dimensiunile uriaşe s-au dezvoltat datorită faptului că temperatura apei este mult mai scăzută decât cea a corpului balenelor, astfel încât asemenea altor animale acvatice, ar pierde foarte multă căldură şi ar ajunge repede la hipotermie.Dar cu cât corpul este mai mare, cu atât suprafaţa raportată la greutatea corporală este mai mică.Ca urmare, animalele mari cedează relativ mai puţină căldură în apă, decât cele de talie mică. Pentru a înlătura riscurile traiului în apele reci, balenele au dobândit nişte dimensiuni uriaşe în cursul evoluţiei. Întreaga lor conformaţie serveşte la economisirea energiei. Stratul adipos cu care sunt înzestrate ajută la păstrarea temperaturii corporale constante la 36-37 de grade C. În cazul balenei de Groenlanda, acest strat adipos poate avea până la 50 de centimetri grosime. Grăsimea nu este însă fixată de musculatura de dedesupt, ci are o mobilitate considerabilă, alunecând practic peste stratul muscular. Corpul imens al balenelor avansează mai uşor în apă, deoarece corpul imens nu produce vârtejuri, economisind foarte multă energie. Grăsimi se stochează si în ficat iar în oase se depune o cantitate mare de ulei. Hrănirea: În ciuda dimensiunilor uriaşe, balenele nu consumă foarte multă hrană. Datorită conformaţei corporale menite să economisească energia, ele nu au nevoie să mănânce cantităţi prea mari. Se hrănesc cu mici organisme animale şi vegetale-planctoni. Este cea mai bogată sursă de hrană pentru mamiferele marine. Planctonii fiind microscopici, nu pot însă satisface în totalitate necesarul de hrană al balenei.

Fanoanele:Pentru a se putea sătura cu plancton, balenele au fost înzestrate în cursul evoluţiei cu nişte formaţiuni numite faloane. Acestea la rândul lor se termină prin nişte prelungiri în formă de perie, funcţionînd ca o sită. Din tonele de apă introdusă în gură, ele reţin doar planctonul. Fanoanele au la origine cutele planşeului bucal, nu dinţii. Diferitele specii de balene şi-au dezvoltat propriile fanoane în aşa fel, încât acestea să reţină diferite componente ale planctonului, în acest fel împărţind între ele resursele de hrană. Cetaceele care au fanoane lunghi şi subţiri, ca de exemplu balena albastră, reţin din apă microcrustaceele. Balenele care se hrănesc mai mult de la suprafaţa apei, au nevoie de fanoane mai mari. În această categorie intră balena de Groenlanda şi balena de Vizcaya. Balena albastră, balena nordică cu înnotătoare sau balena nordică iau câte o guă imensă de apă “atacând” din jos sau din lateral milioanele de microorganisme. Capul balenei trebuie să fie foarte mare şi puternic pentru a putea rezista la greutatea fanoanelor şi la volumul imens de apă care este flitrată. Lungimea capului balenei de Vizacaya (balena de culoare deschisă) reprezintă 40% din lungimea corporală totală, iar vertebrele cervicale sunt sudate între ele, pentru a putea menţine greutatea corpului. Toate speciile de balene duc o viaţă migratoare. Parcurg cu reguralitate, drumurile între apele polare, reci şi bogate în hrană şi apele tropicale, potrivite pentru creşterea puilor.Balenele nasc o dată la 2-3 ani. În timpul naşterii, femela mamă este înconjurată de câteva “moaşe” care vor ajuta noul născut să se menţină la suprafaţă pentru a respira.puiul va suge lapte matern şi are un spor de creştere foarte mare. În apele tropicale balenele adulte nu au hrană suficientă. Ele vor răbda de foame până la sosirea verii, când stratul adipos termoizolant al puiului va fi suficient de gros pentru a putea supravieţui în apele reci în care se hrănesc. Clasificare Balenele fac parte din subordinul Mysticeti ordinul Cetacea. Sunt grupate în trei famili, care la rândul lor se împart în cinci genuri şi în total zece specii. I Balenele netede (nu au înnotătoarea dorsală şi brazdă guturală): 1.Balena groenlandeză-(balaeria misticetus), lungimea medie este de 17 m., greutatea corporală 60-80 de tone; 2.Balena de Vizacaya-(B. glacialis), lungimea de15 m., greutatea de 50-55 tone; 3.Balena pitică-(Caperea marginata), lungimea medie 5 m., greutatea de 3-3,5 tone.

II Balene cenuşii (nu au înnotătoare dorsale, cu două brazde guturale scurte: 1.Balena cenuşie-(Eschirichitius robustus), lungimea de 12-15 m., greutate corporală medie de 16 tone. III Balene brăzdate (au înnotătoare dorsale şi brazde (cute) guturale foarte pronunţate.: 1.Balena albastră-(Balaenoptera musculus), lungimea medie 26 m., greutatea corporală 150 de tone; 2. Balena nordică cu înnotătoare-(B. physalus), lungimea 25 m., greutatea 80 de tone; 3. Balena nordică-(B. borealis), lungimea 18 m., greutatea 30 de tone; 4. Balena tropicală-(B. endeni), lungimea 13 m., greutatea 26 de tone; 5.Balena cu coaşă-(Megaptera novaeangliae), lungimea 16 m., greutatea de 65 de tone; 6. Balen-ştiucă-(B. acutorostrata), lungimea de 11 m., greutatea corporală de 10 tone. Balena cu cocoaşă- Este o “cântăreaţă” şi acrobată înnăscută, chiar dacă este un lucru greu de crezut despre un animal lung de 14-17 metri şi o greutate de 65 de tone. “Cântecul” ei exprimă atât de sugestiv misterele adâncurilor, încât s-au făcut numereoase înregistrări de sunet. Fiecare populaţie de palene cu cocoaşă are cântecul ei specific, care se modifică puţin în fiecare an. Nimeni nu ştie exact rostul cântecelor. Se pare că masculii singuratici sunt cei care se fac auziţi cel mai des, este posibil ca aceste cântece să fie un mijloc de a-şi gasi perechea. Se presupune că fiecare cântec ar conţine un mesaj. Vocea balenelor este puternică, ele pot comunica de la distanţe de pâna la 185 de kilometri. Balena de Vizcaya-Este una din speciile ameninţate cu diapariţia. Nu are înnotătoare dorsală şi nici brazde guturale, are însă nişte proeminenţe pe cap şi în regiunea nărilor. În zilele noastre mai există aproximativ 2000 de exemplare. Trăiesc în apele puţin adânci, iar pentru împerechere migrează în apele ecuatoriale, mai calde. Femelele îşi alăptează puii în timp de un an, dar îi îngrijesc încă 2-3 ani după aceea. Balena cenuşie-Balena cenuşie stă în apropierea ţărmului. Vara migrează in regiunile arctice pentru a se hrăni. În aceste locuri, ca urmare a prelungiri zilelor lumină, microorganismele se înmulţesc, co0nstitiuind o sursă de hrană extrem de bogată. În apele mici se hrănesc cu microcrustacee şi alte nevertebrate. Curmând prin sedimentul din fundul oceanului, împreună cu miile de organisme nevertebrate aspiră în gură o cantitate imensă de nămol, nisip şi pietriş.

Balena albastră-Corpul acesteia, la fel ca şi al celorlartor “balene brăzdate” are o formă hidrodinamică, oricât de mare ar fi.Începând de la bărbie şi întinzându-se posterior până la zona abdominală, se găseşte un rând de brazde(cute). În momentul în care balena îşi umple gura cu apă, cutele se întind şi măresc capacitata cavitătii bucale.Terminaţiunile fanoanelor sunt mai aspre şi reţin aproape exclusiv microcrustaceele. Acestea îi asigură în totalitate necesităţile de hrană, astfel încât în timpul migrărilor respectiv in perioada de reproducere în apele tropicale nici nu rtebuie să se hrănească.
Balena albastră poate trăii până la 80 de ani. În trecut a fost vânată excesiv, în prezent fiind o specie pe cale de dispariţie.Ajunge la maturitate la vârsta de 23 de ani, femelele nasc odată la 3 ani.Dacă nu reuşim să protejăm microcrustaceele-hrana principală a balenelor albastre;-de efectele nocive ale poluarii apelor din zona Antartică, atunci populaţia de balenă albastră chiar – dacă nu sunt vânate – nu va mai avea numărul de exemplare din trecut.Balenele cu cocoaşă sunt jucăuşe şi deosebit de abile; sunt atât de puternice încât ele pot sării din apă. În reginea Antartică se hrănesc cu microcrustacee în regiunile nordice însă cu moruni şi sardele.Balena cu cocoaşă are cele mai mari “terminaţiuni în perie” la nivelul fanoanelor. Balenele “netede” (fără înnotătoare dorsale) au fanoanele mult mai mari decât cele “brăzdate” Apratul de filtrare a hranei la balena de Groenlanda are fanoanele de 4 metri lungime. Balenele nou nou născute de Vizcaya au peste 5 metri lunghime.Femele îşi ţine puiul de coadă sau de spate, până când acesta învaţă să înnoate. În timpul alăptării trebuie să ajungă sub corpul mamei, şi după un timp hrănirea va devenii “joaca” lui preferată.Singurul duşman al balenei cenuşii este orca (balena ucigaşă). Aceasta atacă din când în când puii, pe care părinţii îi apără cu trupul. Balenele ucigaşe pot ataca în grup chiar şi balenele adulte.Balena cu cocoaşă din Alaska are o tehnică de vânătoare cu totul aparte. Se scufundă sub bancurile de peşti, suflând un “nor de bule de aer” care îi va dezorienta, după care se ridică brusc la suprafaţă şi îi înghite cu sutele.Balena cu cocoaşă are o înnotătoare dorsală mică, dar cea caudală este lată, iar cele pectorale sunt mai mari decât ale oricărei cetacee: pot ajunge 4 metri.