Nu e corect WEILTPOLITIK: (nu există aşa termen în nici un dicţionar de lb germană), există Weltpolitik, în dicţionarul lui Mihai Ibăşescu, şi se traduce prin “politică internaţională/mondială”. Nu e clară legătura logică directă cu tema. Autorii germani numesc fragmentul de după 1890 al istoriei germane „era wilhelmiană”, finisată la 1918. Da în „Vsemirnaja Istorija” politica GER după 1890 e numită „politika splocenija”=”politica d coeziune”. Şi este caracterizată k o politică d expansiune, în special, economică. Caprivi a moştenit după Bismark nişte complicaţii economice: ca rezultat al închiderii pieţei germane pt produsele industriale europene prin tarif protector i-au fost retrase privilegiile în statele-parteneri comerciali. Caprivi a dezgheţat situaţia încheind noi acorduri comerciale ce ofereau tarife preferenţiale la producţia agricolă externă. Acest lucru a nemulţumit proprietarii agricoli germani. În rezultatul acestor complicaţii, Caprivi a fost înlocuit cu principele Hohenlohe în 1894. Anii de după demisia lui Bismark sunt marcaţi de o politică externă germană mult m/activă. Din lipsă d colonii, exportul german d capital s concentra p state formal independente, dar slabe, ce puteau fi aduse, în acest mod, la o dependenţă economică. D aceasta principala arenă a luptei anglo-germane pt investirea capitalului devin ţările Or.Mijl.(în Primul rând Imp.Otom), Or.Îndepărtat (China) şi America Latină. Punând în faţa lor scopul unei expansiuni largi atât în EUR cât şi p celelalte continente, cercurile conducătoare germane căutau căi d consolidare a forţelor lor. Aceste forţe erau necesare atât pt aplicarea unui curs activ al pol.ext., cât şi pt combaterea nemulţumirilor interne. Acest curs a luat numele de „politica de coeziune”. Aceasta avea susţinerea principalilor industriaşi (Krupp, Stumm), bancheri, junkeri, etc. Aceştia în I rând optau pt construirea unei flote militare d proporţii, instituirea unui nou tarif protector pt produsele agricole, etc, şi crearea unui guvern ce ar fi urmat aceste cerinţe. Acest guvern a venit condus de amiralul Tierpitz, autorul programului d construcţie a flotei, şi MAE Bülow. În 1898 se aprobă programul flotei militare, care cerea construirea, timp de 5 ani, a 15 corăbii de linie, 8 cuirasate pt defensiva malurilor, 42 creisere. M/târziu, în 1900, numărul acestora a fost dublat. Concomitent, GER îşi întăreşte armamentele de uscat. Abandonarea de către Caprivi a vechilor politici conservatoare se manifesta în toate domeniile: în pol.ext., a refuzat reînnoirea tratatului de reasigurare cu RU, întrerupând parteneriatul tradiţional al ţarismului cu monarhia prusacă. El a încurajat ambiţiile austriece în Balcani, şi a sperat că va putea convinge M.BRIT să se alăture 3All. Un pas în acest sens a fost cedarea Helligolandului GER în schimbul concesiunilor în Africa de Est(1890). [Helligoland= o insuliţă în M.Nordului, fără importanţă strategică/economică. A fost un gest simbolic de înţelegere/împăcare]. Dar această tendinţă a eşuat, şi Caprivi a fost demis. Succesorul său s-a întors la ideea alianţei cu RU, lipsind, în acest sens, A-Ung de susţinere în Balcani. Punctul culminant al mandatului său a fost disputa cu M.BRIT asupra republicilor bure, şi telegrama trimisă de Kaiser (3 ian 1896) preşedintelui Transvaalului, prin care îl felicita pt riposta la raidul britanicului Jameston. Telegrama nu a afectat politica britanicilor, dar a avut un efect asupra sentimentului naţional german, care pt I dată a văzut M.BRIT k p principalul rival al GER în statutul său d imperiu. În timpul ultimilor ani d mandat ai lui Hohenlohe, Bülow, MAE-ul, era cel care deţinea puterea de facto, după Kaiser. Bülow a lansat o politică activă peste hotare pt a deplasa necesitatea d reformă şi conflictul d acasă. Într-o perioadă în care M.BRIT, FR şi RU păreau ocupate cu rivalităţile lor în Africa şi Or.Îndepărtat, Bülow considera că e m/bine să ţină GER deoparte. A respins alianţa oferită d M.BRIT în 1898 şi 1901, dar a păstrat o prietenie reţinută participând la planul ipotetic d împărţire a imperiului colonial portughez şi prin menţinerea statutului d neutralitate în timpul războiului anglo-bur. O cauză majoră a declinului în relaţia cu M.BRIT a fost dezvoltarea navală rapidă a GER după legile din 1898 şi 1900. Suporterii proiectului credeau k o flotă mare este esenţială pt o MP; în plus, construcţia oferea d lucru industriilor de fier şi oţel. Planurile erau grandioase: legea din 1900 avea planuri detaliate până la 1917. Programul naval a avut 2 efecte principale: primul, în 1909, când aproape s-a ajuns la o egalitate cu Flota Regală, M.BRIT s-a alarmat serios; al doilea, problema finanţării programului a cauzat serioase dispute între Conservatori şi Partidul Centrist. Politica d detaşare internaţională a primit o lovitură în 1902 – când M.BRIT încheie o alianţă cu JAP, astfel putând să controleze RU în Or.Îndepărtat fără a s implica direct. Atunci GER a încercat să formeze un bloc continental anti-britanic. FR, care încheiase Antanta Cordială în 1904, trebuia forţată să adere la acest bloc. Încercarea GER d a o forţa a rezultat în Criza Marocană, şi umilinţa d la Algeciras.
