Revenind la doctrina Truman, trebuie precizat faptul că ce a rămas în istoria războiului rece drept reperul cel mai important în faza de debut a perioadei, care a determinat o anumită conduită din partea S.U.A., faţă de principalul adversar, U.R.S.S., chiar dacă ulterior au fost aplicate o serie de corective, atmosfera de ostilitate şi de confruntare dintre cele două mari puteri s-a menţinut, fiind o importantă caracteristică a acestei etape istorice a secolului XX.
Situaţia economică a Europei după cel de-al doilea război mondial, a determinat S.U.A. să acorde imediat un ajutor economic statelor europene, mai ales că exista potenţial riscul, ca datorită consecinţelor dezastruoase ale războiului, influenţa U.R.S.S. asupra unor ţări din Europa occidentală să devină o realitate. La începutul lunii mai 1947, în cadrul Departamentului de Stat s-a constituit un birou special de planificare politică, condus chiar de George Kennan, care avea misiunea de a elabora un program economic şi financiar pentru Europa14. O lună mai târziu, la 5 iunie 1947, secretarul de stat american George Marshall, declara cu prilejul unei vizite la Universitatea Harvard, că S.U.A. vor face tot ce este posibil pentru a ajuta Europa să-şi revină economic, cerând europenilor să-şi definească opţiunile: „Nu ar fi nici convenabil nici eficace, ca acest guvern (guvernul american) să încerce să stabilească unilateral un program destinat să pună pe picioare Europa din punct de vedere economic. Aceasta este treaba europenilor. Iniţiativa trebuie să vină din Europa. Rolul acestei ţări ar trebui să consiste în a furniza un ajutor prielnic pentru elaborarea unui program european şi, în consecinţă să sprijine acest program în cea mai mare măsură posibilă”15.
Propunerea lui Marshall, se adresa întregii Europe, deşi în mesaj se simţea o uşoară rezervă: „Programul va trebui să fie agreat de majoritatea, dacă nu de totalitatea naţiunilor europene”16.
Deşi planul Marshall se adresa şi ţărilor aflate sub influenţa Moscovei, după ce U.R.S.S., prin vocea ministrului său de externe, Molotov, a denunţat propunerea americană, ca fiind rezultatul politicii marilor puteri capitaliste , de a-şi subordona economic şi politic statele care acceptă ajutorul american, rând pe rând toate aceste ţări, inclusiv România, au refuzat participarea la oferta făcută de S.U.A..
How to Stop Missing Deadlines? Follow our Facebook Page and Twitter
!-Jobs, internships, scholarships, Conferences, Trainings are published every day!
U.R.S.S. la rândul său, putea beneficia de ajutorul american. Faptul însă, că n-a aderat la sistemul hotărât de Conferinţa de la Bretton Woods, respectiv să devină membră a Băncii Mondiale şi Fondului Monetar Internaţional, era un semn clar al orientării sovietice. Nu este mai puţin adevărat că partea americană condiţiona acordarea creditelor de obligaţia autorităţilor sovietice de a furniza periodic informaţii referitoare la situaţia rezervelor de aur sau la situaţia financiară. Majoritatea analiştilor sunt unanimi în a aprecia că refuzul sovieticilor a fost determinat de teama că intrând în cooperare cu sistemul capitalist, care oferea o altă perspectivă cetăţenilor sovietici, să nu fie compromise principiile şi modul de viaţă comunism.Statele europene care au beneficiat de planul Marshall, s-au reunit în Organizaţia Europeană pentru Cooperare Economică, care s-a transformat mai târziu în Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, a cărei principală menire era distribuirea banilor. Kennan a încercat şi o colaborare politică, în sensul de a coordona acţiunile ţărilor vest-europene, cu ale S.U.A., în scopul de a realiza un echilibru al puterii multipolar în Europa.