Formele de interpretare sunt determinate de subiecţii care realizează interpretarea, precum şi de forţa juridică a acestora. Din acest punct de vedere interpretarea poate fi oficială şi neoficială, sau doctrinară. Interpretarea oficială este realizată de organele competente supreme. Interpretarea oficială se împarte în generală şi cauzală. Cea generală este realizată de însuşi organul care a elaborat regula de drept. Procedeul corespunde unui vechi principiu , potrivit căruia „cine edictează o lege cel o şi interpretează”. Legea interpretativă are un caracter retroactiv. Ea intră în vigoare din acel moment cu legea pe care o interpretează. Ele nu pot fi separate în timp şi spaţiu. Interpretarea cauzală sau judiciară este realizată de organele judiciare. Această interpretare are un caracter relativ. Ea este obligatorie doar pt părţile implicate în proces. Ea poatevfi însă şi retroactivă, cînd este declarativă de drepturi.Interpretarea neoficială sau doctrinară este acea realizată de către ştiinţa juridică. Ea constă în determinarea sensului normelor DI printr-o operaţie pur intelectuală. Ea este opera oamenilor de ştiinţă: cercetători în domeniul DI, avocaţi, diplomaţi etc.exercitată în împrejurări diferite: tratate, conferinţe etc. Interpretarea doctrinară nu este obligatorie, însă poate exercita o influenţă preponderentă din 2 puncte de vedere: a)Ea poate orienta jurisprudenţa prin clarificarea ultimelor legiferări. B) doctrina poate să acţioneze asupra legiuitorului. Metodele clasice de interpretare a normelor DI se impart în 4: gramaticală, logică, sistematică, istorică şi se m adaugă şi cea teleologică. Metoda gramaticală presupune studiul limbii. Constă în determinarea exactă a sensului cuvintelor folosite în text. Cuvintelor şi expresiilor tre de dat acea semnificatie pe care o au ele în limba stabilită. În DI această regulă se numeşte „regula de aur a interpretării”. Metoda logică Întreg sistem de DI este o construcţie logică. Metoda sistematică constă în stabilirea sensului exact al normei de DI, prin raportarea textului interpretat de lege la alte reguli de DI. Metoda istorică constă în analiza textului de lege care cuprinde regula ce tre interpretată în lumina condiţiilor istorice, socisl-politice, care au determinat adoptarea unui act normativ. Metoda teleologică constă în stabilirea sensului regulii de DI după descoperirea scopului avut în vedere de leggiuitor în momentul elaborării legii.
How to Stop Missing Deadlines? Follow our Facebook Page and Twitter
!-Jobs, internships, scholarships, Conferences, Trainings are published every day!